14 definiții pentru trimitere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMITERE, trimiteri, s. f. 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.

TRIMITERE, trimiteri, s. f. 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.

trimitere sf [At: DRLU / V: ~met~, (înv) trăm~, tremet~ / Pl: ~ri / E: trimite] 1 Dispunere ca cineva să se ducă sau să fie dus undeva Si: (rar) trimis2 (1), (înv) trimițătură. 2 (Îs) ~ în judecată Intentare de proces. 3 Dispunere ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: expediere. 4 (Jur; îe) A casa cu (sau fără) ~ A casa cu (sau fără) înaintarea cauzei în altă instanță de judecată. 5 Transmitere prin cineva a unor vești, porunci, salutări etc. 6 Dispunere ca un vehicul să plece cu o destinație precisă. 7 (Înv; ccr) Scrisoare. 8 Scrisoare (la purtător) prin care un medic sau o instituție recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt medic sau altei instituții (de obicei specializate). 9 Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, prin care se atrage atenția cititoruluiasupra unei completări, a unui comentariu sau care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare ori consultare. 10 Referire notată prin „vezi”, prin care se indică ceva (un cuvânt, dosar etc.) pentru confruntare sau consultare.

TRIMITERE, trimiteri, s. f. Acțiunea de a trimite. 1. Poruncă, sfat, rugăminte, însărcinare dată cuiva de a pleca într-un anumit loc. 2. (Jur.; în expr.) Casare (a unei hotărîri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) rejudecare în fond. Trimitere în judecată = intentare de proces, dare în judecată. 3. Notă în josul paginii sau la finele unui studiu, care indică un text pentru confruntare sau consultare. – Variantă: trimetere s. f.

TRIMITERE ~i f. 1) v. A TRIMITE. 2) Indicație scrisă dată de o instituție medicală unui pacient pentru tratament sau pentru consultație (la o altă instituție sau la un medic specialist). 3) Notă bibliografică sau explicativă din josul unei pagini sau de la sfârșit. /v. a trimite

TRIMETERE s. f. v. trimitere.

trimétere f. Acțiunea de a trimete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trimitere s. f., g.-d. art. trimiterii; pl. trimiteri

trimitere s. f., g.-d. art. trimiterii; pl. trimiteri

trimitere s. f., g.-d. art. trimiterii; pl. trimiteri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIMITERE s. 1. v. expediere. 2. v. înaintare. 3. comunicare, transmitere. (~ unor vești.)

TRIMITERE s. 1. expediere, expediție, trimis. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. expediere, înaintare. (~ unei cereri.) 3. comunicare, transmitere. (~ unor vești.)

Intrare: trimitere
trimitere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimitere
  • trimiterea
plural
  • trimiteri
  • trimiterile
genitiv-dativ singular
  • trimiteri
  • trimiterii
plural
  • trimiteri
  • trimiterilor
vocativ singular
plural
trimetere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimetere
  • trimeterea
plural
  • trimeteri
  • trimeterile
genitiv-dativ singular
  • trimeteri
  • trimeterii
plural
  • trimeteri
  • trimeterilor
vocativ singular
plural
tremetere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tremetere
  • tremeterea
plural
  • tremeteri
  • tremeterile
genitiv-dativ singular
  • tremeteri
  • tremeterii
plural
  • tremeteri
  • tremeterilor
vocativ singular
plural
trămitere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trămitere
  • trămiterea
plural
  • trămiteri
  • trămiterile
genitiv-dativ singular
  • trămiteri
  • trămiterii
plural
  • trămiteri
  • trămiterilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trimitere, trimiterisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trimis
    • 1.1. Poruncă, sfat, rugăminte, însărcinare dată cuiva de a pleca într-un anumit loc. DLRLC
    • 1.2. Trimitere în judecată = intentare a unui proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). DEX '09 DEX '98
  • 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi trimite DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.