TRIPLU¹, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. – Din fr. triple, lat. triplus.

triplu, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 215 / Pl: ~li, ~le / E: lat triplus, fr triple] 1 De trei ori mai mare sau mai mult Si: întreit. 2 Alcătuit din trei elemente sau părți (identice sau asemănătoare). 3 (Îs) ~lă legătură Legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. 4 (Îlav) În ~ exemplar În trei exemplare.

TRIPLU¹, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus.

TRIPLU, -Ă, tripli, -e, adj. De trei ori mai mare sau mai mult (v. întreit); compus din trei părți. Pantofii lui, bine lustruiți, aveau talpă triplă de asbest. V. ROM. martie 1954, 166. ◊ Triplu-salt v. salt. ◊ Loc. adj. În triplu exemplar = în trei exemplare. Certificat în triplu exemplar.

TRIPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].

TRIPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus)

TRIPLU ~ă (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care constă din trei părți; constituit din trei elemente. ◊ ~ salt probă de atletism incluzând trei sărituri consecutive în lungime. /<fr. triple

triplu a. întreit.

*tríplu, -ă adj. (fr. triple, d. lat. triplus. V. duplu). Întreit. Adv. A cîștigat triplu.

triplu¹ (desp. tri-plu) adj. m., pl. tripli; f. triplă, pl. triple (și: în triplu exemplar)

+triplu³ (desp. tri-plu) s. n., art. triplul (~ unui număr)

+triplu² (desp. tri-plu) adv. (Câștigă ~.)

triplu (tri-plu) adj. m., pl. tripli; f. triplă, pl. triple

triplu adj. m. (sil. -plu), pl. tripli; f. sg. triplă, pl. triple

triplu, -plă (Tripla-Alianță).

+triplu sec (lichior tare) s. n.

+triplu voal (voal din fire groase) adj. + s. n.

TRIPLU adj., s. 1. adj. întreit. (Sumă ~.) 2. s. v. triplusalt.

TRIPLU adj. întreit. (Sumă ~.)

contrapunct triplu v. contrapunct răsturnabil.

triplu concert, concert* pentru trei instrumente soliste și orchestră. Genul a înflorit în epoca barocului*, derivând, ca și dublul concert* și simfonia concertantă*, din concerto grosso*. În epoca clasicismului*, forma muzicală a t. se cristalizează, ca și cea a concertului pentru un instr. solist și orch., devenind o lucrare ciclică (v. ciclu I, 2), în trei părți. De ex.: Beethoven, T. pentru pian, vl., v-cel și orch. în do major op. 56; Paul Constantinescu, T. pentru vl., v-cel, pian și orch.

TRIPLA ALIANȚĂ, denumire a blocului politic și militar, constituit în 1882 prin aderea Italiei la alianța dintre Germania și Austro-Ungaria (încheiată în 1879). S-a caracterizat printr-o politică agresivă. Ascuțirea contradicțiilor dintre statele T.A. și cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului Război Mondial. S-a destrămat în 1915, prin ieșirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale și aderarea acesteia la Tripla Înțelegere.

TRIPLA ÎNȚELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar și politic, format în anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franța și Rusia. În cursul primului Război Mondial i s-au alăturat și alte state. Era îndreptată împotriva Triplei Alianțe.

Aes triplex (lat. „Triplu bronz”) Horațiu, Ode (I, 3, 9) – Expresie ce semnifică cutezanța, forța, vitejia. Vezi explicații la Impavidum ferient ruinae. În romanul Anette et Sylvie, din ciclul L’âme enchantée (Inimă vrăjită) Romain Rolland spune despre personajul Roger: „De fapt, defectele lui erau defecte de slăbiciune. Și amuzant era că el poza în forță… Omul de bronz… Aes triplex”. LIT.