17 definiții pentru tristețe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRISTEȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

TRISTEȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

tristețe sf [At: POLIZU / Pl: ~ți, (îvr) ~, ~țuri / E: trist + -ețe cf fr tristesse, it tristezza] 1 Stare sufletească apăsătoare Si: amărăciune, mâhnire, (îvr) tristă, (înv) tristeală. 2 (Pex) Părere de rău Si: regret.

TRISTEȚE, tristeți, s. f. (Și în forma tristeță) Stare de spirit apăsătoare; mîhnire, amărăciune. Surîd cu o Tristețe de moarte în suflet. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. La voi sînt tristeți grele, iar eu, în mijlocul acestor catastrofe, sînt absorbită numai de acest sentiment nou. C. PETRESCU, Î. II 68. Treci, lăsînd în urmă, la răspîntii mute, Umbre solitare și necunoscute, Treci, ducînd o parte din tristețea lor. TOPÎRCEANU, B. 13. ♦ Părere de rău, regret. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar. EMINESCU, O. I 192. – Variantă: tristeță s. f.

TRISTEȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)

TRISTEȚE tristeți f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeții] /trist + suf. -ețe

tristeță f. 1. starea celui trist, mâhnire; 2. melancolie de temperament; 3. fig. ceea ce inspiră tristeță: tristețea toamnei (= fr. tristesse).

*tristéță f., pl. ĭ (fr. tristesse, it. tristezza, lat. tristĭtia). Întristare: tristeța unuĭ bolnav. Melancolie: tristeța toamneĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tristețe s. f., art. tristețea, g.-d. art. tristeții; pl. tristeți

tristețe s. f., art. tristețea, g.-d. art. tristeții; pl. tristeți

tristețe s. f., art. tristețea, g.-d. art. tristeții; pl. tristeți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRISTEȚE s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)

TRISTEȚE s. 1. amărăciune, întristare, mîhnire, necaz, supărare, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. întristare, mîhnire, posomoreală, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ privirii.) 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)

Tristețe ≠ bucurie, veselie, voioșie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRISTEȚE. Subst. Tristețe, întristare, supărare, mîhnire, mîhniciune (înv.), amărăciune, amar (fig.), amărîre (rar), dezolare, mohorîre (fig.), mohoreală, înnorare (fig.), posomorîre, posomoreală, urît, indispoziție; dor, alean (pop.), melancolie, nostalgie; jale, durere, îndurerare, necaz, vai și amar, nefericire, nenorocire; chin, chinuire, chinuială (rar), suferință, suferire (înv.). Deprimare, depresiune (fig.), stare depresivă, demoralizare, demoralizație (înv.), descurajare; desperare, desperație (înv.), deznădejde (rar), deznădăjduire. Neliniște, angoasă (livr.), anxietate, neurastenie, ipohondrie. Plictiseală, plictis (înv. și fam.), apatie, indiferență, splin (spleen). Tînguire, tînguit, tînguială, jeluire, jeluit. Lacrimi, plîns, plînset, plînsoare, lamentație, văicăreală (pop. și fam.), văitare, vaiet, văitătură. Valea plîngerii (a lacrimilor). Țristimanie (rar), Tristiman (rar), ipohondru; nefericit. Adj. Trist, întristat, supărat, supărăcios (rar), mîhnit, mîhnicios (rar), amărît, amar, abătut, mohorît, înnorat (fig.), plouat (fig.), posomorît, posac, morocănos, indispus, prost dispus, întunecat (fig.), întunecos (fig.), dosădit (înv. și pop. ), sumbru; melancolic, nostalgic, elegiac; îndurerat, necăjit, nefericit, nenorocit; neconsolat, neconsolabil, nemîngîiat, chinuit, suferitor (rar). Deprimat, descurajat, demoralizat, dezolat, desperat, deznădăjduit. Neliniștit anxios, îngrijorat; depresiv, ipohondru. Plictisit, apatic, indiferent. Tînguitor, tînguios, tînguibil, jalnic, jeluit (pop.), plin de jale; plîngător, plîngăreț, plîngocios, văitător (rar), văităreț (rar). Funebru, sinistru, funest, lugubru, macabru. Întristător, deprimant, dezolant (livr.), dezolator (rar), mîhnitor (rar), apăsător, descurajant, descurajator, demoralizant. Vb. A fi trist, a fi întristat, a fi copleșit de tristețe, a fi supărat (mihnit, amărît, posomorit), a fi rău (prost) dispus, a fi indispus, a fi abătut, a se scula cu dosul (fundul) în sus, a sta supărat, a sta drîmboi, a fi (a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă plouată, a nu-i arde (cuiva) de glumă, a nu-i fi (cuiva) boii acasă, a i se îneca corăbiile, a nu fi în apele lui, a nu fi în toate apele, a-l durea (pe cineva) inima (sufletul), a-i fi (cuiva) inima grea, a-i sîngera (cuiva) inima, a plînge și pămîntul sub el. A suferi, a se chinui, a îndura, a suporta, a-și înghiți amarul, a duce dorul, a suferi de dor, a-i fi dor de..., a tînji. A se plictisi, a-i fi (cuiva) urît, a muri de plictiseală. A plînge, a vărsa lacrimi, a se tîngui, a se jeli, a se văita, a se văicări (pop. și fam.), a se văiera (reg.), a se lamenta. A se întrista, a se supăra, a se mîhni, a se amărî (fig.), a se posomorî, a se indispune, a-și strica buna dispoziție, a se întuneca (fig.), a se înnegura (fig.), a se înnora (fig.), a-și pune ceva la inimă, a rămîne cu inima friptă; a se descuraja, a se demoraliza; a despera, a deznădăjdui, a(-și) pierde nădejdea. A întrista, a supăra, a mîhni, a amărî, a dezola (livr.), a deprima, a necăji, a chinui, a strica cuiva inima, a îndurera, a neferici, a nenoroci; a demoraliza, a descuraja. Adv. Cu tristețe, cu durere, cu mîhnire, cu jale, cu amărăciune; cu lacrimi de sînge; cu nasul în jos, cu inima ca pămîntul. V. boală, consolare, deznădejde, lamentare, necaz, nefericire, neliniște, neplăcere, pesimism, plictiseală, plîns, regret, singurătate, supărare, temperament.

Intrare: tristețe
tristețe substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tristețe
  • tristețea
plural
  • tristeți
  • tristețile
genitiv-dativ singular
  • tristeți
  • tristeții
plural
  • tristeți
  • tristeților
vocativ singular
plural
tristeță substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tristeță
  • tristeța
plural
  • tristeți
  • tristețile
genitiv-dativ singular
  • tristeți
  • tristeții
plural
  • tristeți
  • tristeților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tristețe, tristețisubstantiv feminin

  • 1. Starea sufletească apăsătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Surîd cu o Tristețe de moarte în suflet. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. DLRLC
    • format_quote La voi sînt tristeți grele, iar eu, în mijlocul acestor catastrofe, sînt absorbită numai de acest sentiment nou. C. PETRESCU, Î. II 68. DLRLC
    • format_quote Treci, lăsînd în urmă, la răspîntii mute, Umbre solitare și necunoscute, Treci, ducînd o parte din tristețea lor. TOPÎRCEANU, B. 13. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Părere de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: regret
      • format_quote Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
etimologie:
  • Trist + sufix -ețe (după limba franceză tristesse, limba italiană tristezza). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.