9 definiții pentru trocuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TROCUȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.
TROCUȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
trocuță sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (reg) trec~, treuc~, ~uț sn / Pl: ~țe / E: troacă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Troacă (1, 4, 10, 12, 14-15, 18-19, 21, 29) (mică) Si: (reg) trocățică (1-20), trochiță (1-20). 21 (Buc) Lădiță la sucală, în care se pun țevile, ghemele, mosoarele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TROCUȚĂ, trocuțe, s. f. Trochiță. Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62. Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trecuță sf vz trocuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
treucuță sf vz trocuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trocuț sn vz trocuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trocuță (rar) s. f., g.-d. art. trocuței; pl. trocuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trocuță (rar) s. f., g.-d. art. trocuței; pl. trocuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trocuță s. f., g.-d. art. trocuței; pl. trocuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trocuță, trocuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui troacă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trochiță
- Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62. DLRLC
- Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9. DLRLC
-
etimologie:
- troacă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.