TROHAIC, -Ă, trohaici, -ce, adj. Compus, format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificație a cărui structură are la bază troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaïque.

trohaic, ~ă a [At: BARCIANU / P: ~ha-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr trochaique] 1 (D. versuri) Care este format din trohei. 2 (îs) Metru ~ Sistem de versificație care are la bază troheul.

TROHAIC, -Ă, trohaici, -ce, adj. Compus format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificație a cărui structură are la bază troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaïque.

TROHAIC, -Ă, trohaici, -e, adj. Compus din trohei. Vers trohaic. ◊ Metru trohaic = sistem de versificație a cărui structură are la bază troheul ca unitate ritmică a versului.

TROHAIC, -Ă adj. (Despre versuri) Format din trohei. ♦ Metru trohaic = sistem de versificație avînd la bază troheul ca unitate ritmică a versului. [Pron. -ha-ic. / < fr. trochaïque].

TROHAIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) din trohei. ♦ metru ~ = sistem de versificație având la bază troheul. 2. (despre cezură) care taie al treilea dactil al unui hexametru după primele două silabe, un troheu. (< fr. trochaïque)

TROHAIC ~că (~ci, ~ce) (despre versuri) Care constă din troheu; compus din troheu. ◊ Metru ~ sistem de versificație care are la bază troheul. [Sil. -ha-ic] /<fr. trochaïque

*troháic, -ă adj. (vgr. trohaikós). Proz. Compus din troheĭe: vers trohaic.

trohaic (desp. -ha-ic) adj. m. (octosilab ~), pl. trohaici; f. trohaică (cezură ~), pl. trohaice

trohaic (-ha-ic) adj. m., pl. trohaici; f. trohaică, pl. trohaice

trohaic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. trohaici; f. sg. trohaică, pl. trohaice