8 definiții pentru troscot (zgomot)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troscot2 sn [At: HASDEU, I. V. 159 / Pl: ~e / E: trosc cf ucr dal троскуот, троскоту] (Reg) 1 Trosnitură (1). 2 Talangă (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

troscot2 (zgomot) (reg.) s. n., pl. troscote

troscot2 (zgomot) (reg.) s. n., pl. troscote

troscot (trosnet) s. n., pl. troscote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeț, trosnet, trosnitură.

troscot s. v. POCNET. POCNITURĂ. RĂCULEȚ. TROSNET. TROSNITURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

troscot1, troscote, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) (MDA).

troscot1, -e, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) + -ot.

Intrare: troscot (zgomot)
troscot2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troscot
  • troscotul
  • troscotu‑
plural
  • troscote
  • troscotele
genitiv-dativ singular
  • troscot
  • troscotului
plural
  • troscote
  • troscotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)