10 definiții pentru trosnitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet – Trosni + suf. -tură.

trosnitu sf [At: POLIZU / V: (reg) trăs~ / S și: (înv) ~ozn~ / Pl: ~ri / E: trosni1 + -(i)tură] 1 Zgomot specific produs de un obiect când crapă, când plesnește, când este rupt sau lovit Si: pârâit, părăitură, pocnitură, trosnet1 (1), (îvr) trosneală (1), (rar) trosnire (1), (reg)pârpăit, troscot2 (1). 2 Detunătură (de armă) Si: trosnet1 (3), (rar) trosnire (2).

TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.

TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Zgomot produs de un obiect cînd crapă, cînd plesnește, cînd este rupt, lovit; pocnitură, pîrîitură, trosnet. Printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor, s-auzeau răcnete și împușcături. CAMILAR, N. I 178. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvîrcoleau pe bolta cerească. REBREANU, R. II 106. Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. CARAGIALE, S. 140.

trăsnitu2 sf vz trosnitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trosnitu s. f., g.-d. art. trosniturii; pl. trosnituri

trosnitu s. f., g.-d. art. trosniturii; pl. trosnituri

trosnitu s. f., g.-d. art. trosniturii; pl. trosnituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROSNITU s. 1. v. trosnet. 2. v. pocnitură. 3. v. plesnitură.

TROSNITU s. 1. pîrîit, pîrîitură, trosnet, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.) 2. pocnet, pocnitură, trosnet, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 3. plesnitură, pocnitură. (~ de bici.)

Intrare: trosnitură
trosnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trosnitu
  • trosnitura
plural
  • trosnituri
  • trosniturile
genitiv-dativ singular
  • trosnituri
  • trosniturii
plural
  • trosnituri
  • trosniturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trosnitu, trosniturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor, s-auzeau răcnete și împușcături. CAMILAR, N. I 178. DLRLC
    • format_quote În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvîrcoleau pe bolta cerească. REBREANU, R. II 106. DLRLC
    • format_quote Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. CARAGIALE, S. 140. DLRLC
etimologie:
  • Trosni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.