5 definiții pentru trudit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUDIT, -Ă, trudiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste măsură; extenuat. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – V. trudi.

TRUDIT, -Ă, trudiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste măsură; extenuat. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – V. trudi.

trudit, ~ă [At: VARLAAM, C. 45 / Pl: ~iți, ~e / E: trudi] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) foarte obosită Si: extenuat, ostenit. 3 a (Pop) Care exprimă o mare oboseală Si: (pop) trudnic (4). 4-5 smf, a (Pop) (Persoană) supusă la eforturi, la munci grele Si: muncit, (pop) trudnic (2-3). 6 a (Pop; rar; în forma negativă; îlav) Pe netrudite Fără efort. 7 a (Pop) Supus la necazuri și la încercări grele Si: chinuit, (pop) trudnic (5), (înv) trudos (2). 8 a (Reg; d. ființe) Care este nerezistent Si: slab, plăpând.

TRUDIT, -Ă, trudiți, -te, adj. Foarte obosit; ostenit din cale-afară. Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină. SADOVEANU, O. VII 63. Trudit apoi m-am așezat pe-o stîncă, La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastia adîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. Se vede cum vine Carul cu boii trudiți, pe culme, și scîrțîie carul. COȘBUC, P. II 63. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul. CARAGIALE, O. I 286. ◊ (Substantivat) Spre cei trudiți cu boare eu mă plec. COȘBUC, P. I 289. ♦ Care exprimă oboseală, trudă. Lăsînd cu lene o căutătură trudită și întunecată peste tot ce-i cădea-n preajmă. VLAHUȚĂ, N. 127. Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului. id. O. A. II 40. ♦ Chinuit, supus la tot felul de necazuri și încercări, obosit, ostenit. La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine. GOGA, P. 8. Cel mai mîhnit suflet în trupul cel mai trudit. CARAGIALE, O. III 234. ◊ (Substantivat) N-or mai jeli trudiții la praguri boierești: Ăst an la fiecare din ei belșugul bate... Cu maldăre de soare în suflet și-n ferești. DEȘLIU, G. 49.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUDIT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. extenuat. 3. v. muncit. 4. v. obosit.

TRUDIT adj. 1. chinuit, consumat, frămîntat, muncit, necăjit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la muncă.)

Intrare: trudit
trudit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trudit
  • truditul
  • truditu‑
  • trudi
  • trudita
plural
  • trudiți
  • trudiții
  • trudite
  • truditele
genitiv-dativ singular
  • trudit
  • truditului
  • trudite
  • truditei
plural
  • trudiți
  • trudiților
  • trudite
  • truditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trudit, trudiadjectiv

  • 1. popular adesea substantivat Foarte obosit; ostenit peste măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină. SADOVEANU, O. VII 63. DLRLC
    • format_quote Trudit apoi m-am așezat pe-o stîncă, La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastia adîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. DLRLC
    • format_quote Se vede cum vine Carul cu boii trudiți, pe culme, și scîrțîie carul. COȘBUC, P. II 63. DLRLC
    • format_quote Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul. CARAGIALE, O. I 286. DLRLC
    • format_quote Spre cei trudiți cu boare eu mă plec. COȘBUC, P. I 289. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă, trădează o mare oboseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lăsînd cu lene o căutătură trudită și întunecată peste tot ce-i cădea-n preajmă. VLAHUȚĂ, N. 127. DLRLC
      • format_quote Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului. VLAHUȚĂ, O. A. II 40. DLRLC
    • 1.2. Chinuit, supus la tot felul de necazuri și încercări. DLRLC
      • format_quote La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine. GOGA, P. 8. DLRLC
      • format_quote Cel mai mîhnit suflet în trupul cel mai trudit. CARAGIALE, O. III 234. DLRLC
      • format_quote N-or mai jeli trudiții la praguri boierești: Ăst an la fiecare din ei belșugul bate... Cu maldăre de soare în suflet și-n ferești. DEȘLIU, G. 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi trudi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.