opțiuni
  • info

9 definiții pentru tulburel (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

tulburel, ~ea [At: CADE / V: (înv) turb~ / Pl: ~ei, ~de / E: tulbure + -el] 1-8 a (Pop; șhp) (Cam) tulbure (1-4). 9-10 sn, a (Vin nou) care nu s-a limpezit încă.

TULBUREL2, -EA, tulburei, -le, adj. 1. Diminutiv al lui tulbure. Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. 2. (Rar) Neliniștit, îngrijorat. (Adverbial) Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197.

TURBUREL, -EA adj., s. n. v. tulburel.

turburel, ~ea a, sn vz tulburel

TURBUREL, -EA adj. s. n. v. tulburel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulburel1 adj. m., pl. tulburei; f. tulburea, pl. tulburele

tulburel1 adj. m., pl. tulburei; f. tulburea, pl. tulburele

tulburel adj. m., pl. tulburei; f. sg. tulburea, pl. tulburele

Intrare: tulburel (adj.)
tulburel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburel
  • tulburelul
  • tulburelu‑
  • tulburea
  • tulbureaua
plural
  • tulburei
  • tulbureii
  • tulburele
  • tulburelele
genitiv-dativ singular
  • tulburel
  • tulburelului
  • tulburele
  • tulburelei
plural
  • tulburei
  • tulbureilor
  • tulburele
  • tulburelelor
vocativ singular — —
plural — —
turburel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburel
  • turburelul
  • turburelu‑
  • turburea
  • turbureaua
plural
  • turburei
  • turbureii
  • turburele
  • turburelele
genitiv-dativ singular
  • turburel
  • turburelului
  • turburele
  • turburelei
plural
  • turburei
  • turbureilor
  • turburele
  • turburelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulburel, tulbureaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui tulbure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. DLRLC
  • 2. Care nu s-a limpezit încă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. rar Neliniștit, îngrijorat. DLRLC
    sinonime: neliniștit îngrijorat
    • format_quote (și) adverbial Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197. DLRLC
etimologie:
  • Tulbure + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.