opțiuni
  • info

9 definiții pentru turtit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.

TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.

turtit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: turti] 1 a (D. obiecte) Deformat (prin lovire, apăsare, comprimare) Si: lățit, sfărâmat, (reg) târșit3 (2), teșit (6). 2 a (D. persoane; plante) Care este strivit Si: zdrobit. 3 av (Pop; îe) A fi ~ de supărat A fi supărat foarte tare. 4 a Care are o fonnă plată. 5 a (D. nas) Care este lățit Si: (înv) tâmpit (1), (reg) pepeșit, târtoș (5). 6 a (Pfm; fig) Amețit de băutură Si: beat. 7 a (Pfm; fig) Care și-a pierdut forțele, energia Si: obosit. 8 a (Pfm; fig) Care și-a pierdut curajul, elanul Si: blazat, decepționat, descurajat.

TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins, lățit (prin lovire, prin tescuire sau prin apăsare). Am suit mai întîi un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. ♦ Mai mult lat decît lung; lățit, teșit. Aflam multă poezie în nasul lui turtit și ochii mici. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Strivit. A fost scos de sub vagon, turtit ca o piftie. PAS, Z. I 146. Plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți. NEGRUZZI, S. I 286. 3. Fig. Foarte beat.

turtit a. comprimat, lățit, strivit.

turtít, -ă adj. Lățit pin (saŭ ca pin) apesare: nas turtit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURTIT adj. 1. v. strivit. 2. teșit, (reg.) târșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)

TURTIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

TURTIT adj. 1. stîlcit, strivit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. teșit, (reg.) tîrșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)

turtit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

Intrare: turtit
turtit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtit
  • turtitul
  • turtitu‑
  • turtită
  • turtita
plural
  • turtiți
  • turtiții
  • turtite
  • turtitele
genitiv-dativ singular
  • turtit
  • turtitului
  • turtite
  • turtitei
plural
  • turtiți
  • turtiților
  • turtite
  • turtitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turtit, turtităadjectiv

  • 1. Întins, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lățit teșit întins
    • format_quote Am suit mai întîi un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. DLRLC
    • format_quote Aflam multă poezie în nasul lui turtit și ochii mici. NEGRUZZI, S. I 61. DLRLC
  • 2. Strivit. DLRLC
    sinonime: strivit
    • format_quote A fost scos de sub vagon, turtit ca o piftie. PAS, Z. I 146. DLRLC
    • format_quote Plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți. NEGRUZZI, S. I 286. DLRLC
  • 3. figurat Blazat, decepționat, descurajat, obosit. DEX '09 DEX '98
    sinonime: blazat decepționat descurajat obosit
  • 4. figurat familiar Foarte beat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: beat
etimologie:
  • vezi turti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.