opțiuni
  • info

5 definiții pentru turuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURUI, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.

A TURUI turui intranz. 1) (despre turturele sau despre porumbei) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a gurlui; a gânguri. 2) fam. A vorbi repede și fără întrerupere (spunând lucruri lipsite de importanță). /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. turui, 3 sg. și pl. turuie, imperf. 3 sg. turuia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURUI vb. v. durăi, durui, grunguni, gurlui, hodorogi, hurui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turui1, turuiesc, vb. IV (reg.) 1. a se obosi tare. 2. a deszăpezi. 3. a fertiliza un teren tânăr ținând oile să pască pe el.

Intrare: turuire
turuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuire
  • turuirea
plural
  • turuiri
  • turuirile
genitiv-dativ singular
  • turuiri
  • turuirii
plural
  • turuiri
  • turuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turui, turuiverb

  • 1. familiar depreciativ (Despre persoane) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. DLRLC
    • format_quote Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434. DLRLC
    • format_quote Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
    • format_quote Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280. DLRLC
  • 2. unipersonal Despre porumbei și turturele: gurlui. DLRLC
    sinonime: gurlui
    • format_quote Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. DLRLC
    • format_quote Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121. DLRLC
    • format_quote Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. DLRLC
  • 3. A hurui. DLRLC
    sinonime: hurui
    • format_quote Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77. DLRLC
    • format_quote figurat S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.