12 definiții pentru tuși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.

TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.

tuși [At: MAN. GOTT, ap. DLR / Pzi: esc / E: ml tussire] 1 vi A expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni, după o scurtă inspirație (de obicei ca simptom al unei boli). 2 vi (Pex) A avea un acces de tuse (1). 3 vi (Reg; îe) A ~ măgărește (sau sec) A avea tuse (1) convulsivă. 4 vt (Șfg) A expectora (1). 5 vt (Reg; pex; fig) A insulta. 6 vt (Reg) A-i face cuiva semn, atrăgându-i atenția prin tuse (1).

TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A expira brusc și cu zgomot aerul din plămîni (din cauza îmbolnăvirii aparatului respirator, a alunecării în trahee a unor corpuri străine etc.). Ți-a venit să tușești. C. PERRESCU, C. V. 225. Cuconu Ioniță tușea puternic. HOGAȘ, DR. II 105. Tușea necontenit, o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ (Poetic) Sare-un greier, crainic sprinten... El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ♦ Tranz. Fig. A scuipa, a expectora. Șalupa, scuturată parcă de-un înec, tuși un nouraș de fum cenușiu. GALAN, B. I 48.

A TUȘI ~esc intranz. A expira brusc și zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire

tușì v. 1. a avea un acces de tuse; 2. a imita sgomotul tusei. [Lat. TUSSIRE].

tușésc v. intr. (lat. tŭssire, it. tossire, pv. cat. pg. tossir [sp. toser], vfr. toussir [nfr. tousser]). Împing brusc și zgomotos aeru afară din plămînĭ din pricina tusiĭ orĭ fac așa într’adins ca să atrag atențiunea cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, 3 sg. tușește, imperf. 1 tușeam; conj. prez. 1 sg. să tușesc, 3 să tușească; ger. tușind

tuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, imperf. 3 sg. tușea; conj. prez. 3 să tușească; ger. tușind

tuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, imperf. 3 sg. tușea; conj. prez. 3 sg. și pl. tușească; ger. tușind

tușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tuși, tușesc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atenția prin tuse.

Intrare: tuși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuși
  • tușire
  • tușit
  • tușitu‑
  • tușind
  • tușindu‑
singular plural
  • tușește
  • tușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușesc
(să)
  • tușesc
  • tușeam
  • tușii
  • tușisem
a II-a (tu)
  • tușești
(să)
  • tușești
  • tușeai
  • tușiși
  • tușiseși
a III-a (el, ea)
  • tușește
(să)
  • tușească
  • tușea
  • tuși
  • tușise
plural I (noi)
  • tușim
(să)
  • tușim
  • tușeam
  • tușirăm
  • tușiserăm
  • tușisem
a II-a (voi)
  • tușiți
(să)
  • tușiți
  • tușeați
  • tușirăți
  • tușiserăți
  • tușiseți
a III-a (ei, ele)
  • tușesc
(să)
  • tușească
  • tușeau
  • tuși
  • tușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tuși, tușescverb

  • 1. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-a venit să tușești. C. PERRESCU, C. V. 225. DLRLC
    • format_quote Cuconu Ioniță tușea puternic. HOGAȘ, DR. II 105. DLRLC
    • format_quote Tușea necontenit, o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. DLRLC
    • format_quote Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
    • format_quote poetic Sare-un greier, crainic sprinten... El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat Expectora, scuipa. DLRLC
      • format_quote Șalupa, scuturată parcă de-un înec, tuși un nouraș de fum cenușiu. GALAN, B. I 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.