opțiuni
  • info

14 definiții pentru tâlcuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂLCUITOR, -OARE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

TÂLCUITOR, -OARE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

tâlcuitor, ~oare smf [At: BIBLIA (1688), 311/39 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: tâlcui + -tor] 1 (Pop) Persoană care interpretează, comentează sau explică tâlcul (3) unor fapte, vorbe, scrieri etc. Si: (îvp) tălmaci (2), tălmăcitor (2), (înv) tâlcovnic. 2 (Înv) Traducător (1).

TÂLCUITOR ~i m. înv. Persoană care tâlcuia sau tălmăcea ceva; tălmaci; interpret. [Sil. -cu-i-] /a tâlcui + suf. ~tor

tâlcuitor m. tălmăcitor: tâlcuitor de vise.

tâlcuitoriu, ~oare smf vz tâlcuitor

TÎLCUITOR, -OARE, tîlcuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care explică, comentează sau interpretează tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; tălmaci. Sarcina lor întîi era a fi consilieri ai împăratului, pe urmă tîlcuitorii cei mai întîi ai tot dreptului. BĂLCESCU, O. II 44.

tîlcuitór, -oáre s. Vechĭ. Care tîlcuĭește, interpret: tîlcuitor de visurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tâlcuitor (pop.) (desp. -cu-i-) s. m., pl. tâlcuitori

tâlcuitor (pop.) (-cu-i-) s. m., pl. tâlcuitori

tâlcuitor s. m., pl. tâlcuitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂLCUITOR s. v. comentator.

TÂLCUITOR s. v. interpret, tălmăcitor, traducător.

TÎLCUITOR s. comentator, interpret, tălmăcitor. (~ al unui text beletristic.)

tîlcuitor s. v. INTERPRET. TĂLMĂCITOR. TRADUCĂTOR.

Intrare: tâlcuitor
  • silabație: tâl-cu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlcuitor
  • tâlcuitorul
  • tâlcuitoru‑
plural
  • tâlcuitori
  • tâlcuitorii
genitiv-dativ singular
  • tâlcuitor
  • tâlcuitorului
plural
  • tâlcuitori
  • tâlcuitorilor
vocativ singular
  • tâlcuitorule
plural
  • tâlcuitorilor
tâlcuitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâlcuitor, tâlcuitorisubstantiv masculin
tâlcuitoare, tâlcuitoaresubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: interpret tălmaci tălmăcitor
    • format_quote Sarcina lor întîi era a fi consilieri ai împăratului, pe urmă tîlcuitorii cei mai întîi ai tot dreptului. BĂLCESCU, O. II 44. DLRLC
etimologie:
  • Tâlcui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.