15 definiții pentru târgoveț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRGOVEȚ, -EAȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.

TÂRGOVEȚ, -EAȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.

târgoveț, ~eață smf [At: (cca 1514-1516) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i, ~e / E: slv тръговець] 1 Negustor (2). 2 (Fam; rar) Locuitor al unui târg (18) Si: citadin, orășean. 3 (Reg; lpl) Flori de grădină, nedefinite mai îndeaproape.

TÂRGOVEȚ ~i m. 1) Totalitate a târgoveților (dintr-o țară sau dintr-o localitate). 2) Mulțime de târgoveți. /<sl. trugovici

târgoveț m. locuitorul unui târg, orășean. [lay. TRŬGOVĬEȚĬ, negustor].

TÎRGOVEȚ, -EAȚĂ, tîrgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care locuiește într-un oraș; orășean, citadin. În împrejurimile orașului acestuia trist se găsesc colțuri de rai pe care tîrgoveții nu le cunosc. SADOVEANU, E. 119. Tîrgoveții din Roșiorii de Vede primiră vestea într-o seară. GALACTION, O. I 276. Ordonă să se ridice îndată mic și mare, ostași, tîrgoveți, săteni și să bată codrii ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. (Cu pronunțare regională) Prea mult supus nevestei cu gusturi și gură de tîrgovață mărginașă. C. PETRESCU, S. 184. ◊ (Adjectival) (Cu pronunțare regională) Un șoaric de la țară pre altul tîrgovăț, Ca pe-un vecin prieten, îl cheamă la ospăț. La CADE.

tîrgovéț, -eáță s., pl. ețĭ, ețe (vsl. trŭgovĭcĭ). Orășean, burghez: un tîrgoveț scurt și pîntecos (Sadov. VR. 1911, 4, 54). – În est și -văț, -veață, în nord -vață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târgoveț (înv., fam.) s. m., pl. târgoveți

târgoveț (rar) s. m., pl. târgoveți

târgoveț s. m., pl. târgoveți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRGOVEȚ s. 1. (reg.) târgar. (~ii erau locuitorii unui târg.) 2. v. orășean.

TÂRGOVEȚ adj. v. orășenesc, urban.

tîrgoveț adj. v. ORĂȘENESC. URBAN.

TÎRGOVEȚ s. 1. (reg.) tîrgar. (~ii erau locuitorii unui tîrg.) 2. orășean, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pîrgar. (Țărani și ~i.)

Intrare: târgoveț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgoveț
  • târgovețul
  • târgovețu‑
plural
  • târgoveți
  • târgoveții
genitiv-dativ singular
  • târgoveț
  • târgovețului
plural
  • târgoveți
  • târgoveților
vocativ singular
  • târgovețule
  • târgovețe
plural
  • târgoveților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târgoveț, târgovețisubstantiv masculin
târgoveață, târgovețesubstantiv feminin

  • 1. familiar Persoană care locuiește într-un târg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În împrejurimile orașului acestuia trist se găsesc colțuri de rai pe care tîrgoveții nu le cunosc. SADOVEANU, E. 119. DLRLC
    • format_quote Tîrgoveții din Roșiorii de Vede primiră vestea într-o seară. GALACTION, O. I 276. DLRLC
    • format_quote Ordonă să se ridice îndată mic și mare, ostași, tîrgoveți, săteni și să bată codrii ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Prea mult supus nevestei cu gusturi și gură de tîrgovață mărginașă. C. PETRESCU, S. 184. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival cu pronunțare regională Un șoaric de la țară pre altul tîrgovăț, Ca pe-un vecin prieten, îl cheamă la ospăț. La CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.