opțiuni
  • info

9 definiții pentru tăifăsui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

tăifăsui vi [At: REBREANU, NUV. 89 / Pzi: ~esc / E: taifas + -ui] (Pfm) A sta la taifas (1) Si: (pfm) a pălăvrăgi, (reg) a tăinui (6), a tăifăsi, a tăini.

TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A sta la taifas; a palavragi, a sporovăi. A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.

A TĂIFĂSUI ~iesc intranz. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a pălăvrăgi; a sporovăi. /taifas + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăifăsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, 3 sg. tăifăsuiește, imperf. 1 tăifăsuiam; conj. prez. 1 sg. să tăifăsuiesc, 3 să tăifăsuiască

tăifăsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, imperf. 3 sg. tăifăsuia; conj. prez. 3 să tăifăsuiască

tăifăsui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, imperf. 3 sg. tăifăsuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăifăsuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂIFĂSUI vb. a flecări, (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

TĂIFĂSUI vb. (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

Intrare: tăifăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăifăsui
  • tăifăsuire
  • tăifăsuit
  • tăifăsuitu‑
  • tăifăsuind
  • tăifăsuindu‑
 singular plural
  • tăifăsuiește
  • tăifăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăifăsuiesc
 (să)
  • tăifăsuiesc
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuii
  • tăifăsuisem
a II-a (tu)
  • tăifăsuiești
 (să)
  • tăifăsuiești
  • tăifăsuiai
  • tăifăsuiși
  • tăifăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tăifăsuiește
 (să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuia
  • tăifăsui
  • tăifăsuise
plural I (noi)
  • tăifăsuim
 (să)
  • tăifăsuim
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuirăm
  • tăifăsuiserăm
  • tăifăsuisem
a II-a (voi)
  • tăifăsuiți
 (să)
  • tăifăsuiți
  • tăifăsuiați
  • tăifăsuirăți
  • tăifăsuiserăți
  • tăifăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăifăsuiesc
 (să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuiau
  • tăifăsuiră
  • tăifăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăifăsui, tăifăsuiescverb

  • 1. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări pălăvrăgi sfătui sporovăi
    • format_quote A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. DLRLC
    • format_quote Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. DLRLC
    • format_quote Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82. DLRLC
etimologie:
  • Taifas + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.