15 definiții pentru tăios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIOS, -OASĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.

TĂIOS, -OASĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.

tăios, ~oa a [At: MINEIUL (1776), 119IV/5 / Pl: ~oși, ~oase / E: tăia + -os] 1 (D. obiecte) Care este ascuțit (putând despica un corp solid). 2 (Fig; d. vânt, ger etc.) Care provoacă o senzație dureroasă. 3 (Fig; d. privire) Aspru (19). 4 (Fig; d. glas) Ascuțit (9). 5 (Fig; d. vorbe, stil etc.) Caustic (3).

TĂIOS, -OASĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care taie (bine); ascuțit. Nu era de joacă cu sculele tăioase de la brăcinarii plebei. C. PETRESCU, A. R. 19. Intră-n casă ca o sabie tăioasă. SEVASTOS, N. 163. Mîna-n paloșe punea P-ăl tăios mi-l alegea. TEODORESCU, P. P. 548. ◊ Fig. Bărbatul tînăr și cu profil tăios, încă mai înalt decît dînsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul pălăriei. C. PETRESCU, A. 323. II. Fig. 1. (Despre vînt, ger etc.) Care biciuiește fața, care îți dă senzația că te taie. Treptele erau alunecoase și vîntul tăios de ger. DUMITRIU, N. 41. Era un frig tăios. PAS, Z. I 193. Poate de-acum să sufle austrul, vînt tăios de rece, că în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. 2. (Mai ales despre privire și glas) Pătrunzător, ascuțit. Întrebă cu glas tăios, ager. DUMITRIU, N. 124. Pe bulevard, cred, mă oprește o voce scurtă și tăioasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Sprincene stufoase, sub care se mișcau doi ochi cu priviri tăioase. MIRONESCU, S. A. 24. ◊ (Adverbial) Moșnegii din Alăutești își aminteau... de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. GALACTION, O. I 43. 3. Mușcător, caustic. De un gust subțire și sigur, de o ironie iute și tăioasă, Anghel era necruțător cu mulți dintre obișnuiții cafenelelor artistice. SADOVEANU, E. 173.

TĂIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre obiecte) Care taie bine; ascuțit. Cuțit ~. 2) fig. (despre vânt, ger) Care produce senzația de biciuire, de tăiere. 3) și adverbial fig. (despre privire, glas, vorbe) Care parcă taie; ascuțit. /a tăia + suf. ~os

tăĭós, -oásă adj. (d. taĭ). Care taĭe bine: cuțit tăĭos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăios adj. m., pl. tăioși; f. tăioa, pl. tăioase

tăios adj. m., pl. tăioși; f. tăioasă, pl. tăioase

tăios adj. m., pl. tăioși; f. sg. tăioasă, pl. tăioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂIOS adj. v. aspru, răstit, ridicat, sarcastic, satiric.

TĂIOS adj. ascuțit, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sîmcelat, sîmcelos. (Sabie ~.)

tăios adj. v. ASPRU. RĂSTIT. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC.

Tăios ≠ netăios, tocit, tunchit

Intrare: tăios
tăios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăios
  • tăiosul
  • tăiosu‑
  • tăioa
  • tăioasa
plural
  • tăioși
  • tăioșii
  • tăioase
  • tăioasele
genitiv-dativ singular
  • tăios
  • tăiosului
  • tăioase
  • tăioasei
plural
  • tăioși
  • tăioșilor
  • tăioase
  • tăioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăios, tăioaadjectiv

  • 1. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ascuțit antonime: tocit
    • format_quote Nu era de joacă cu sculele tăioase de la brăcinarii plebei. C. PETRESCU, A. R. 19. DLRLC
    • format_quote Intră-n casă ca o sabie tăioasă. SEVASTOS, N. 163. DLRLC
    • format_quote Mîna-n paloșe punea P-ăl tăios mi-l alegea. TEODORESCU, P. P. 548. DLRLC
    • format_quote figurat Bărbatul tînăr și cu profil tăios, încă mai înalt decît dînsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul pălăriei. C. PETRESCU, A. 323. DLRLC
  • 2. figurat (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Treptele erau alunecoase și vîntul tăios de ger. DUMITRIU, N. 41. DLRLC
    • format_quote Era un frig tăios. PAS, Z. I 193. DLRLC
    • format_quote Poate de-acum să sufle austrul, vînt tăios de rece, că în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. DLRLC
  • 3. figurat Despre privire, glas etc.: ascuțit, aspru, pătrunzător, ridicat, răstit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întrebă cu glas tăios, ager. DUMITRIU, N. 124. DLRLC
    • format_quote Pe bulevard, cred, mă oprește o voce scurtă și tăioasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. DLRLC
    • format_quote Sprincene stufoase, sub care se mișcau doi ochi cu priviri tăioase. MIRONESCU, S. A. 24. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Moșnegii din Alăutești își aminteau... de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. GALACTION, O. I 43. DLRLC
  • 4. figurat Despre vorbe, stil etc.: caustic, mușcător, sarcastic, satiric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De un gust subțire și sigur, de o ironie iute și tăioasă, Anghel era necruțător cu mulți dintre obișnuiții cafenelelor artistice. SADOVEANU, E. 173. DLRLC
etimologie:
  • Tăia + sufix -os. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.