11 definiții pentru tărăgănat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNAT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) în pantă lină. [Var.: trăgănat, -ă adj.] – V. tărăgăna.

tărăgănat, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1302 / V: (pop) tr~ / Pl: ~ați, ~e / E: tărăgăna] (Pop) 1-2 a, av (D. acțiuni) (Care este) executat încet, cu multe amânări Si: (liv) trenant (1). 3 a (Rar; d. oameni) Care se mișcă încet. 4 a (D. voce) Domol (24). 5 a (D. cuvinte) Rar și prelungit. 6 a (D. o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 7 a (D. drumuri, terenuri etc.) În pantă lină.

TĂRĂGĂNAT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. 1. (Despre o acțiune) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) În pantă lină. [Var.: trăgănat, -ă adj.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNAT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. (Și în forma trăgănat) 1. (Despre o acțiune) Executat încet, alene, cu zăbavă, cu multe amînări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit, alene, domol. Mă întîmpină cu glas puțintel tărăgănat. SADOVEANU, A. L. 161. Mi-a răspuns cu o voce trăgănată. ALECSANDRI, T. 1302. ◊ (Adverbial) Mătușă Măgdălină, vorbi moale și tărăgănat țigăncușa. SADOVEANU, Z. C. 210. Bătrînul surprins rîde tărăgănat. CAMIL PETRESCU, T. II 25. 2. (Despre drumuri, terenuri) În pantă lină, ușor înclinat. Pe verdeața răcoroasă a viilor de pe dealurile tărăgănate, lumina dimineții parcă fierbea ca o pulbere de cleștar. CAMIL PETRESCU, O. II 278. Vedeți, bre, de alegeți și voi un drum mai trăgănat. HOGAȘ, M. N. 203. Tocmai pe cînd suia un deal lung și trăgănat, alt om venea dinspre tîrg. CREANGĂ, P. 40. – Variantă: trăgănat, -ă adj.

TĂRĂGĂNAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TĂRĂGĂNA și A SE TĂRĂGĂNA. 2) (despre voce, vorbire) Care este rar și monoton. 3) (despre terenuri) Care este în pantă lină; ușor înclinat. /v. a (se) tărăgăna

TRĂGĂNAT, -Ă adj. v. tărăgănat.

TRĂGĂNAT, -Ă adj. v. tărăgănat.

TRĂGĂNAT, -Ă adj. v. tărăgănat.

trăgănat, ~ă a vz tărăgănat

trăgănat a. 1. prelung: vers tragănat; 2. amânat, zăbovit.

trăgănát, -ă adj. Cu mișcărĭ încete: mers, vers trăgănat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRĂGĂNAT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănat. (O voce ~.)

TĂRĂGĂNAT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănat. (O voce ~.)

Intrare: tărăgănat
tărăgănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănat
  • tărăgănatul
  • tărăgănatu‑
  • tărăgăna
  • tărăgănata
plural
  • tărăgănați
  • tărăgănații
  • tărăgănate
  • tărăgănatele
genitiv-dativ singular
  • tărăgănat
  • tărăgănatului
  • tărăgănate
  • tărăgănatei
plural
  • tărăgănați
  • tărăgănaților
  • tărăgănate
  • tărăgănatelor
vocativ singular
plural
trăgănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgănat
  • trăgănatul
  • trăgănatu‑
  • trăgăna
  • trăgănata
plural
  • trăgănați
  • trăgănații
  • trăgănate
  • trăgănatele
genitiv-dativ singular
  • trăgănat
  • trăgănatului
  • trăgănate
  • trăgănatei
plural
  • trăgănați
  • trăgănaților
  • trăgănate
  • trăgănatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăgănat, tărăgănaadjectiv

  • 1. (Despre acțiuni) Executat încet, cu multe amânări. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă întîmpină cu glas puțintel tărăgănat. SADOVEANU, A. L. 161. DLRLC
      • format_quote Mi-a răspuns cu o voce trăgănată. ALECSANDRI, T. 1302. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Mătușă Măgdălină, vorbi moale și tărăgănat țigăncușa. SADOVEANU, Z. C. 210. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Bătrînul surprins rîde tărăgănat. CAMIL PETRESCU, T. II 25. DLRLC
    • 1.2. (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. DEX '09 DEX '98
  • 2. regional (Despre un teren) În pantă lină. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe verdeața răcoroasă a viilor de pe dealurile tărăgănate, lumina dimineții parcă fierbea ca o pulbere de cleștar. CAMIL PETRESCU, O. II 278. DLRLC
    • format_quote Vedeți, bre, de alegeți și voi un drum mai trăgănat. HOGAȘ, M. N. 203. DLRLC
    • format_quote Tocmai pe cînd suia un deal lung și trăgănat, alt om venea dinspre tîrg. CREANGĂ, P. 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi tărăgăna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.