19 definiții pentru tărăgăneală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăia s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăia s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

tărăgănea sf [At: GHICA, ap. CADE / V: (pop) tr~, (îrg) str~, ~găia~, (reg) dă~ / Pl: ~eli / E: tărăgăna + -eală] (Pop) 1 Tărăgănare (1). 2 (Rar) Târâre (2).

TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăia (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

TĂRĂGĂIA s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIA s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIA s. f. v. tărăgăneală.

dărăgănea sf vz tărăgăneală

străgănea sf vz tărăgăneală

tărăgăia sf vz tărăgăneală

trăgănea sf vz tărăgăneală

STRĂGĂNEA1 s. f. v. tărăgăneală.

străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.

trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărăgănea s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli

tărăgănea s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli

tărăgănea s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRĂGĂNEA s. v. tergiversare.

TĂRĂGĂNEA s. tărăgănare, tergiversare.

Intrare: tărăgăneală
tărăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănea
  • tărăgăneala
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăneli
  • tărăgănelii
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelilor
vocativ singular
plural
tărăgăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgăia
  • tărăgăiala
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăieli
  • tărăgăielii
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielilor
vocativ singular
plural
trăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgăneală
  • trăgăneala
plural
  • trăgăneli
  • trăgănelile
genitiv-dativ singular
  • trăgăneli
  • trăgănelii
plural
  • trăgăneli
  • trăgănelilor
vocativ singular
plural
dărăgăneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgănea
  • străgăneala
plural
  • străgăneli
  • străgănelile
genitiv-dativ singular
  • străgăneli
  • străgănelii
plural
  • străgăneli
  • străgănelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăgănea, tărăgănelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tărăgăna + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.