8 definiții pentru tăvălire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂVĂLIRE, tăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.

TĂVĂLIRE, tăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.

tăvălire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tăvăli] 1 Învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. Si: rostogolire, (îvr) tăvălitură (2), (reg) trevelit. 2 (Pop) Bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos Si: (îvr) tăvălitură (3), (reg) târnoseală2. 3 (Pop) Culcare la pământ a ierbii, a florilor etc. Si: strivire. 4 Murdărire ca și cum (s-)ar fi târât pe jos. 5 (Înv; fig) Înjosire.

TĂVĂLIRE s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăvălire s. f., g.-d. art. tăvălirii; pl. tăvăliri

tăvălire s. f., g.-d. art. tăvălirii; pl. tăvăliri

tăvălire s. f., g.-d. art. tăvălirii; pl. tăvăliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂVĂLIRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.

TĂVĂLIRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvîrcolire. (~ cuiva pe jos de durere.) 3. culcare, doborîre. (~ ierbii în picioare, la pămînt.)

Intrare: tăvălire
tăvălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălire
  • tăvălirea
plural
  • tăvăliri
  • tăvălirile
genitiv-dativ singular
  • tăvăliri
  • tăvălirii
plural
  • tăvăliri
  • tăvălirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăvălire, tăvălirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi tăvăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.