opțiuni
  • info

6 definiții pentru ucis (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ucis2, ~ă [At: PRAV. 273 / Pl: uciși, ~e / E: ucide] 1-2 smf, a (Om) care a fost (sau este) omorât. 3 a (Înv) Lovit foarte tare. 4 a (Înv) Bătut crunt. 5 a (Reg) Foarte obosit Si: epuizat (4). 6 a (D. animale domestice) Care a fost sacrificat.

UCIS2, -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.

ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire. – Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele’n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ucis (rar) s. n., pl. ucisuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UCIS adj. v. omorât.

UCIS adj. asasinat, omorît, suprimat, (pop.) răpus, (fam. fig.) achitat, lichidat. (Persoană ~.)

Intrare: ucis (adj.)
ucis2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucis
  • ucisul
  • ucisu‑
  • ucisă
  • ucisa
plural
  • uciși
  • ucișii
  • ucise
  • ucisele
genitiv-dativ singular
  • ucis
  • ucisului
  • ucise
  • ucisei
plural
  • uciși
  • ucișilor
  • ucise
  • uciselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ucis, ucisăadjectiv

  • 1. Achitat, asasinat, lichidat, omorât, răpus, suprimat. DLRLC
    sinonime: achitat asasinat lichidat omorât răpus suprimat
    • format_quote Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. DLRLC
    • format_quote figurat Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. DLRLC
  • 2. regional Bătut crunt, snopit în bătaie. DLRLC
    sinonime: stâlcit
    • format_quote Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. DLRLC
    • format_quote Uită-te ce am pe trup și pe mîini! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.