opțiuni
  • info

9 definiții pentru umilire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMILIRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili.

UMILIRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili.

umilire1 sf [At: MARCOVICI, în RET. ROM. 83 / Pl: ? / E: umili1] 1 (Înv) Înduioșare. 2 Smerire.

umilire2 sf [At: F. AARON, I. II, 321/23 / Pl: ~ri / E: umili2] 1 (Înv) Supunere. 2 Înjosire. 3 Jignire. 4 (Pex) Oropsire.

UMILIRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. 1. Atitudine umilă; smerenie, umilință (1). Un sînt de piatră, care pe pămînt răsturnat sta, Ținînd mînele-ncrucite c-un aer de umilire. NEGRUZZI, S. II 85. 2. Jignire, înjosire, ofensă, umilință (2). M-am stăpînit și i-am urmat sfatul, dar vă închipuiți ce umilire! DUMITRIU, N. 36. Orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă. CĂLINESCU, E. O. I 55. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere. NEGRUZZI, S. I 323.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umilire s. f., g.-d. art. umilirii; (jigniri) pl. umiliri

umilire s. f., g.-d. art. umilirii; (jigniri) pl. umiliri

umilire s. f., g.-d. art. umilirii; (jigniri) pl. umiliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMILIRE s. 1. v. ploconire. 2. v. înjosire.

UMILIRE s. 1. înjosire, ploconeală, ploconire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în fața...) 2. degradare, înjosire, (înv. ) degradație. (Munca nu e o ~.)

Intrare: umilire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umilire
  • umilirea
plural
  • umiliri
  • umilirile
genitiv-dativ singular
  • umiliri
  • umilirii
plural
  • umiliri
  • umilirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umilire, umilirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Atitudine umilă; umilință (1.). DLRLC
      sinonime: smerenie umilință
      • format_quote Un sînt de piatră, care pe pămînt răsturnat sta, Ținînd mînele-ncrucite c-un aer de umilire. NEGRUZZI, S. II 85. DLRLC
      • format_quote M-am stăpînit și i-am urmat sfatul, dar vă închipuiți ce umilire! DUMITRIU, N. 36. DLRLC
      • format_quote Orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă. CĂLINESCU, E. O. I 55. DLRLC
      • format_quote Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere. NEGRUZZI, S. I 323. DLRLC
etimologie:
  • vezi umili DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.