umplere sf [At: PSALT. 40 / V: (înv) im~ (A și: împlere), împlire / Pl: ~ri / E: umple] 1 (D. vase, recipiente, cavități, spații, încăperi etc.) Băgare înăuntru (până sus) Si: umplut¹ (1). 2 (Reg; îs) ~a blidelor Obicei din Duminica Mare, când se dă de pomană numai mâncare Si: umplut¹ (5). 3 (Îs) ~a florilor Punere la macerat, în apă caldă, a fmnzelor și a florilor (de măr sau de alte plante) uscate și sfărâmate, pentru a prepara vopsele. 4 (Îvr) Încrustare. 5 (Îvr) Conținut¹ (1). 6 (Îvr) Împlinire a unei vârste. 7 (Îvr) Îndeplinire. 8 Satisfacere a unei dorințe. 9 (Îvr; îf împlire) Achitare a unei datorii bănești. 10 (Îs) ~a borșului Punere la fermentat a tărâțelor amestecate cu apă și cu maia, pentru a obține borșul. 11 (Îvr) Plenitudine.

UMPLERE s. f. Acțiunea de a umple. – Accentuat și: umplere.

umplere s. f., g.-d. art. umplerii; pl. umpleri

umplere s. f., g.-d. art. umplerii; pl. umpleri

umplere s. f., g.-d. art. umplerii; pl. umpleri

UMPLERE s. 1. v. încărcare. 2. v. umplut.

UMPLERE s. 1. încărcare, încărcat. (~ mașinii cu marfă.) 2. umplut. (~ ardeilor cu carne.)