unchi sm [At: PRAV. LUCACI, 169 / Pl: – / Vc: -iule și (îrg) unche / E: ml avunculus] 1 Frate al tatălui sau al mamei unei persoane, considerat în raport de rudenie cu nepoții Si: baci, bade, moș, nene, tată, tete, nică. 2 Soț al surorii unuia dintre părinții unei persoane, considerat în raport de rudenie cu copiii acestora Si: baci, bade, ceică, cumnat, cuscru, mătușoi, moș, nene, șogor, taică, tată, tetac, tete, nică. 3 Văr al unuia dintre părinții unei persoane. 4 (Îrg; îs) ~ adevărat (sau ~ mare) Fratele tatălui sau al mamei, considerat în raport de rudenie cu nepoții. 5 (Îrg; îs) ~ mare Fratele bunicului sau al bunicii, considerat în raport de rudenie cu nepoții. 6 (Îrg; îs) ~ mic Vărul tatălui sau al mamei, considerat în raport de rudenie cu nepoții. 7 (Îvr; îas) Văr. 8 (Îvp) Termen respectuos de adresare către o persoană mai în vârstă Si: (reg) nică, bade, nene.

UNCHI, unchi, s. m. 1. (Adesea urmat de un pronume posesiv sau de un nume patronimic) Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și ai surorilor sale (sau ai soției sale) sau (mai rar) ai verilor și verișoarelor sale (sau ale soției sale); termen cu care se adresează nepoții acestui bărbat; (Mold.) moș (II 2 ), unchiaș (2). Alexei face cunoștință cu bunicul... apoi cu unchii și mătușile. SADOVEANU, E. 259. O dată cu noi așteaptă și unchiul Petrică. SAHIA, N. 48. Unchiul se mîndrea cu nepoțica și o lua pretutindeni cu el. BART, E. 39. E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă. EMINESCU, O. I 155. ◊ (Familiar, cu posesivul legat de substantiv) Dar această ocupație predilectă lui Constantin nu putea să ție mult și, după capul lui unchi-său, n-avea nici un folos. GALACTION, O. I 115. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tînără se adresează unui bărbat mai în vîrstă. V. bade, nene.

UNCHI ~ m. 1) (folosit și ca termen de adresare) Frate sau văr al unuia dintre părinți, în raport cu copiii acestora; moș. 2) pop. (folosit și ca termen respectuos) Bărbat în vârstă. /<lat. avunculus

unchĭ m., pl. tot așa (lat. avúnculus, unchĭ după mamă, dim d. avus, bunic; pv. vcat. avonche, fr. oncle. Cp. cu trunchĭ). Vest. Fratele tatiĭ saŭ al mamiĭ.

unchiu m. fratele tatei sau al mamei. [Lat. AVUNCULUS].

unchi s. m., pl. unchi, art. unchii

unchi s. m., pl. unchi, art. unchii

unchi s. m., pl. unchi, art. unchii

unchi

unchiu, -chi.

UNCHI s. (reg.) unchiaș, tată bătrân, tată moș, (prin Ban. și Transilv.) mătușoi, (Mold.) moș, (Olt., Ban. și Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.)

UNCHI s. (reg.) unchiaș, tată bătrîn, tată moș, (prin Ban. și Transilv.) mătușoi, (Mold.) moș, (Olt., Ban. și Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.)

unchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor către frații părinților. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – Var. unchiu. Lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Pușcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaș, s. m. (bătrîn).

Unchiu’ Milu expr. (iron., înv.) milițian.

Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist).