UNDUIOS, -OASĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoios, -oasă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux).

unduios, ~oasă [At: DACIA LIT. 263/2 / V: ~doi~, (îvr) ~uos / Pl: ~oși, ~oase / E: undui¹ + -os] 1 a (D. suprafața apelor) Care formează unde Si: (rar) unduit (1), unduitor , (înv) undător. 2-3 av, a (Pan) (Într-un mod) care face unde ca o apă Si: (rar) unduit, unduitor (2). 4 a (D. suprafețe, forme de relief etc.) Cu ușoare diferențe de nivel, asemenea undelor Si: ondulat, (rar) unduit (3). 5-6 a, av (D. linii, contururi etc.) Sinuos. 7 a (Pan; d. păr) Ondulat. 8 a (Fig; d. sunete, vorbire etc.) Melodios. 9 a (Fig; d. oameni sau natura umană) Care se schimbă ușor Si: mobil, fluctuant (1).

UNDUIOS, -OASĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător, [Var.: undoios, -oasă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux).

UNDUIOS, -OASĂ, unduioși, -oase, adj. 1. Care formează (sau dă impresia că formează) valuri; care se mișcă în unde, p. ext. mlădios. Pe scenă se mișcă, unduioase ca trestiile de zahăr, perechile de băieți și fete. V. ROM. septembrie 1953, 214. Lanurile de grîu atît de vălurite și de unduioase cînd bate vîntul. DUMITRIU, V. L. 112. Vîntu-n trestii lin foșnească, Unduioasa apă sune! EMINESCU, O. I 74. Era o copilă jună și frumoasă... a căriia păr ca matasa cădea în bucle unduioase pe umerii săi de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226. ◊ (Adverbial) N-ar fi știut să mlădieze liniile atît de unduios. C. PETRESCU, R. DR. 73. ♦ (Despre sunete) Modulat, mlădios. Unduioasele vibrații ale tonurilor clare. NECULUȚĂ, Ț. D. 106. 2. Fig. (Despre oameni și despre ceea ce ține de natura omenească) Care cedează ușor, care se mlădiază. A. Russo... cu mintea lui largă și înțelegătoare, cu firea lui blîndă, unduioasă. IBRĂILEANU, SP. CR. 96. – Variantă: undoios, -oasă (NEGRUZZI, S. I 21) adj.

UNDUIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care unduiește, care formează unde; care se mișcă în unde. 2) fig. (despre sunete) Care este plăcut auzului; armonios; melodios. 3) (despre persoane) Care manifestă lipsă de stabilitate în opinii sau în comportare; lipsit de stabilitate în poziții sau în opinii; schimbător. /a undui + suf. ~os

unduios a. 1. care unduiește: unduioasa apă sune EM.; 2. fig. mobil, schimbător.

unduios a. care prezentă undulațiuni, cute rotunjite, sinuozități.

undoios, ~oasă a vz unduios

unduos, ~oasă a vz unduios

unduios adj. m., pl. unduioși; f. unduioasă, pl. unduioase

unduios adj. m., pl. unduioși; f. unduioasă, pl. unduioase

unduios adj. m., pl. unduioși; f. sg. unduioasă, pl. unduioase

unduios.

UNDUIOS adj. 1. ondulat, ondulatoriu, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafața ~oasă a unei ape.) 2. învălurat, vălurat, văluros. (O apă ~oasă.) 3. (înv.) undos, unduit. (Mișcări ~oase.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Stilul ~ al romanului.)

UNDUIOS adj. 1. ondulat, ondulatoriu, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafața ~ a unei ape.) 2. învălurat, vălurat, văluros. (O apă ~.) 3. (înv.) undos, unduit. (Mișcări ~.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Narațiunea ~ a romanului.)