19 definiții pentru unealtă (instrument)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNEALTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument.Une[le] + alte[le].

UNEALTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument.Une[le] + alte[le].

unealtă1 sf [At: PO 108/1 / V: (rar) unel~, (îrg) unente, (reg) onente sfp, unal~ (Pl: unelte), unia~ (P: ~ni-al~) / Pl: ~elte, (înv) ~te / E: une[le] + alte[le]] 1 (Înv; lpl) Avere mobilă a cuiva Si: bunuri, calabalâc (4). 2 (Înv) Totalitate a obiectelor folosite la masă sau la pregătirea mâncării. 3 (Înv) Obiect de îmbrăcăminte. 4 Obiect manual sau mecanic pentru prelucrarea unui material (solid). 5 (Euf) Organ genital bărbătesc Si: sculă. 6 (Rar) Instrument muzical. 7 (Imp) Armă de luptă sau vânătoare. 8 (Fig) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop (reprobabil). 9 (Fig) Persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui scop (de obicei reprobabil), pentru săvârșirea unei acțiuni. 10 (Îs) ~ gramaticală Instrument gramatical.

UNEALTĂ1, unelte, s. f. 1. Obiect tehnic, portabil, acționat manual sau de o mașină, care servește pentru a efectua direct o operație de prelucrare sau de extragere (v. sculă); p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. Treceau lucrătorii cu țevi în spinare și unelte în mînă. C. PETRESCU, A. 490. Harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare! NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Muncitorii pe-a lor prispă dreg uneltele de muncă. ALECSANDRI, P. A. 120. ♦ (Prin analogie) Nume dat armelor. Fata nu se putu ține și umblă la uneltele lui și-i pierdu o săgețică de care punea el în arculețul lui. ISPIRESCU, L. 342. Buzduganul, unealtă de pieire, Ca un balaur face în giuru-i o rotire. ALECSANDRI, P. A. 168. Apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri, privind unealta ucigașă. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ (Adesea la pl.) Unelte de producție v. producție. Mașină-unealtă v. mașină. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop. Libertatea... este unealta și urmarea progresului. BOLINTINEANU, O. 255. ♦ Persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. Haide, vorbește, unealtă de hoț ce ești și tu! DEMETRIUS, C. 68. Nici secretarul nu-și simțea chemarea de unealtă devotată patronului. PAS, Z. I 295. Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată! El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată. ALECSANDRI, T. II 166. 3. (În expr.) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. Ne referim nu numai la vocabular, ci și la uneltele gramaticale, din care unele sînt luate din slavă. ROSETTI, I. S. 14.

UNEALTĂ unelte f. 1) Obiect acționat manual la îndeplinirea unei operații de muncă; sculă; instrument. 2) fig. Mijloc de care se servește cineva într-un mod necinstit pentru a-și atinge anumite scopuri. [G.-D. uneltei] /une[le] + alte[le]

unealtă f. 1. orice instrument de muncă; 2. se zice de instrumentele proprii unor arte. [Singular tras din une alte, tot felul (de instrumente)].

uneáltă f., pl. elte (d. una alta). Instrument de muncă, sculă, cinie, (toporu, cĭocanu, rîndeaŭa, tesla ș. a.). V. organ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unealtă s. f., g.-d. art. uneltei; pl. unelte

unealtă s. f., g.-d. art. uneltei; pl. unelte

unealtă s. f., g.-d. art. uneltei; pl. unelte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNEALTĂ s. v. instrument, lucru, obiect.

UNEALTĂ s. instrument, sculă, ustensilă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)

unealtă s. v. INSTRUMENT. LUCRU. OBIECT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

unealtă, unelte s. f. (intl.) 1. cuțit, șiș. 2. sculă folosită la comiterea unei infracțiuni.

Intrare: unealtă (instrument)
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unealtă
  • unealta
plural
  • unelte
  • uneltele
genitiv-dativ singular
  • unelte
  • uneltei
plural
  • unelte
  • uneltelor
vocativ singular
plural
unaltă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
unialtă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
unente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
uneltă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unealtă, uneltesubstantiv feminin

  • 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: instrument diminutive: uneltioară
    • format_quote Treceau lucrătorii cu țevi în spinare și unelte în mînă. C. PETRESCU, A. 490. DLRLC
    • format_quote Harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare! NECULUȚĂ, Ț. D. 17. DLRLC
    • format_quote Muncitorii pe-a lor prispă dreg uneltele de muncă. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. prin analogie Nume dat armelor. DLRLC
      • format_quote Fata nu se putu ține și umblă la uneltele lui și-i pierdu o săgețică de care punea el în arculețul lui. ISPIRESCU, L. 342. DLRLC
      • format_quote Buzduganul, unealtă de pieire, Ca un balaur face în giuru-i o rotire. ALECSANDRI, P. A. 168. DLRLC
      • format_quote Apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri, privind unealta ucigașă. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
  • 2. figurat Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Libertatea... este unealta și urmarea progresului. BOLINTINEANU, O. 255. DLRLC
    • format_quote Haide, vorbește, unealtă de hoț ce ești și tu! DEMETRIUS, C. 68. DLRLC
    • format_quote Nici secretarul nu-și simțea chemarea de unealtă devotată patronului. PAS, Z. I 295. DLRLC
    • format_quote Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată! El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată. ALECSANDRI, T. II 166. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Unealtă gramaticală = instrument (?) gramatical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne referim nu numai la vocabular, ci și la uneltele gramaticale, din care unele sînt luate din slavă. ROSETTI, I. S. 14. DLRLC
etimologie:
  • Une[le] + alte[le] DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii