4 definiții pentru unicul (pron.)
Explicative DEX
unic2, ~ă [At: PANN, P. V. III, 80/5 / E: un[ul] + -ic] 1 nc (Înv) Unu (1). 2 nc (Înv) Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător unu (92). 3 nc (Înv) Unu (46). 4 pnh Unu (113).
*UNIC adj. 1 Singur: copil ~ la părinți; ~ul moștenitor; după fabulă, fenixul este ~ în felul lui; posedă ~ul exemplar al acestei cărți; ~a lui ocupațiune ¶ 2 F și pr. exag. Care e cu mult superior altora și cu care ceilalți nici nu se pot compara: e ~ul orator al timpurilor noastre; e un pictor ~ în genul său [lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
UNIC2, -Ă, unici, -e, pron. nehot. (Învechit și popular, în expr.) Nici unicul, nici unica = absolut nici unul, nici una. Dar acum... nici unica nu-mi mai place. SEVASTOS, C. 125. Văzînd împăratul că nici unicul nu i se înfățișează, se miră prea mult. GORJAN, H. IV 4. Fetele de-i auzea Nici unica nu vorbea. TEODORESCU, P. P. 563. ♦ (Substantivat, urmat de un adjectiv posesiv) Termen de alintare pentru o persoană dragă. Să videți, unicii mei, Ceruri plini de curcubei. ALECSANDRI, P. II 182.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
unic adj. m., pl. unici; f. unică, pl. unice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P89) | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
unicul, unicapronume nehotărât
- Nici unicul, nici unica = absolut nici unul, nici una. DLRLC
- Dar acum... nici unica nu-mi mai place. SEVASTOS, C. 125. DLRLC
- Văzînd împăratul că nici unicul nu i se înfățișează, se miră prea mult. GORJAN, H. IV 4. DLRLC
- Fetele de-i auzea Nici unica nu vorbea. TEODORESCU, P. P. 563. DLRLC
- (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen de alintare pentru o persoană dragă. DLRLC
- Să videți, unicii mei, Ceruri plini de curcubei. ALECSANDRI, P. II 182. DLRLC
-
-