14 definiții pentru uniform

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variații. 2. S. f. Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

uniform, ~ă [At: DESEN ARH. 11/13 / Pl: ~i, ~e / E: fr uniforme, lat uniformis] 1 a Care are pe toată întinderea aceeași formă, aceeași intensitate. 2 a Care are pe toată durata aceeași desfășurare. 3 a Care este lipsit de variație, de diferențe Si: egal (28), omogen, otova. 4 sf, (înv) sn Îmbrăcăminte confecționată după un anumit model (de obicei din același material) pe care o poartă obligatoriu membrii unor instituții (elevi, militari etc.). 5 sm (Pm) Militar.

UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adj. Care are aceeași înfățișare în tot timpul, pe toată întinderea; care este la fel, constant, lipsit de variații (într-o anumită privință). Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. Dorm... ierburile veștejite Și uniforme ca podeala. D. BOTEZ, P. O. 60. Traiul îi este uniform Și trist. MACEDONSKI, O. I 261. ◊ (Adverbial) Un cuc neobosit aruncă, Împerecheat și uniform, Chemarea-i scurtă peste luncă. CAZIMIR, L. U. 12. ♦ (Neobișnuit) Omogen, unitar, nediferențiat. Ar trebui sau să contopim într-o lege uniformă pe aceea a Moldovei cu a Țării Romînești sau să adoptăm una din ele, spre a o aplica la amîndouă. KOGĂLNICEANU, S. A. 125.

UNIFORM, -Ă adj. Care are permanent aceeași formă, aceeași înfățișare. ♦ (Despre mișcare) Care nu are variații de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – formă].

UNIFORM, -Ă I. adj. care are permanent și pe toată întinderea aceeași formă, înfățișare. ◊ (și adv.) (în mod) constant. II. s. f. îmbrăcăminte-tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis)

UNIFORM ~ă (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeași formă; cu caracteristici sau particularități identice, constante. Viață ~ă. 2) Care este constant în timp și spațiu; lipsit de variații. Viteză ~ă. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

uniform a. 1. care are aceeaș formă, care nu oferă nicio varietate: aspect, stil uniform; 2. care nu se schimbă, care e totdeauna aceeaș: vieață uniformă.

*unifórm, -ă adj. (lat. uniformis, d. unus, unu, și forma, formă. V. di-form). De o singură formă saŭ înfățișare, neschimbat: case uniforme, aspect uniform, vĭață uniformă. S. f. Haĭnă uniformă purtată de militarĭ, elevĭ saŭ funcționarĭ: uniformă de cavalerie, de liceŭ, de la căile ferate. Adv. În mod uniform.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uniform adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, pl. uniforme

uniform adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, pl. uniforme

uniform adj. m., pl. uniformi; f. sg. uniformă, pl. uniforme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNIFORM adj. 1. v. constant. 2. v. regulat. 3. v. monoton. 4. v. inexpresiv.

UNIFORM adj. 1. constant, invariabil, neschimbat. (Viteză ~.) 2. regulat. (O respirație ~.) 3. anost, banal, monoton, placid, plictisitor, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) 4. inexpresiv, monoton, neexpresiv, (fig.) monocord, plat. (Stil ~.)

Uniform ≠ neuniform, variat, variabil

Intrare: uniform
uniform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniform
  • uniformul
  • uniformu‑
  • uniformă
  • uniforma
plural
  • uniformi
  • uniformii
  • uniforme
  • uniformele
genitiv-dativ singular
  • uniform
  • uniformului
  • uniforme
  • uniformei
plural
  • uniformi
  • uniformilor
  • uniforme
  • uniformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uniform, uniformăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, lipsit de variații. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. DLRLC
    • format_quote Dorm... ierburile veștejite Și uniforme ca podeala. D. BOTEZ, P. O. 60. DLRLC
    • format_quote Traiul îi este uniform Și trist. MACEDONSKI, O. I 261. DLRLC
    • format_quote Un cuc neobosit aruncă, Împerecheat și uniform, Chemarea-i scurtă peste luncă. CAZIMIR, L. U. 12. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Nediferențiat, omogen, unitar. DLRLC
      • format_quote Ar trebui sau să contopim într-o lege uniformă pe aceea a Moldovei cu a Țării Romînești sau să adoptăm una din ele, spre a o aplica la amîndouă. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.