13 definiții pentru urcare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca și rezultatul ei; urcat1. – V. urca.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca și rezultatul ei; urcat1. – V. urca.

urcare sf [At: CORBEA, D. 299v/1 / Pl: ~cări / E: urca] 1 Parcurgere a unei distanțe pe un teren de jos în sus Si: suire, (îvr) urcătură. 2 Deplasare în sus îndepărtându-se de pământ Si: înălțare, ridicare, suire. 3 Mărire a volumului apelor Si: umflare (6). 4 Creștere a unor cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre Si: ridicare.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca. 1. Suire, înălțare; urcuș. Urcarea pe munte se făcu cu destulă greutate. BOLINTINEANU, O. 305. 2. Creștere, mărire, sporire; majorare.

urcare f. 1. fapta de a (se) urca; 2. ridicarea cursului efectelor publice sau al prețului mărfurilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URCARE s. 1. v. escaladare. 2. v. ridicare. 3. v. cățărare. 4. v. înălțare. 5. v. ascensiune. 6. v. majorare. 7. v. creștere.

URCARE s. 1. escaladare, suire. (~ Alpilor.) 2. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcat. (~ sacului în căruță.) 3. cățărare, cocoțare, ridicare, suire, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 4. înălțare, ridicare, suire, suit, urcat. (~ în văzduh.) 5. creștere, înălțare, ridicare. (~ viei pe araci.) 6. ascensiune, înălțare, ridicare, suire. (Mișcare de ~ a aerului.) 7. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire. (~ prețurilor.) 8. creștere, mărire, ridicare, suire. (~ temperaturii cuiva.)

Urcare ≠ coborâre

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URCARE. Subst. Urcare, urcat, urcuș, suire, suit, suiș, ascensiune; cățărare, escaladare, escaladă; încălecare, încălărare (înv.); înălțare, ridicare, ridicat. Decolare. Avion; elicopter; balon. Ascensor, lift; funicular, teleferic; scară. Pantă; deal; munte. Alpinism. Alpinist; cățărător. Adj. Suitor, ascendent; urcător; cățărător. Ascensional. Vb. A (se) urca, a (se) sui; a se cățăra, a (se) aburca (reg.), a escalada; a se cocoța; a încăleca, a încălăra (înv.), a (se) sui călare (pe cal, în șa); a (se) înălța pe cal (în șa); a (se) înălța, a (se) ridica; a decola. Adv. Sus; în sus; mai sus, tot mai sus; în urcuș. V. înălțime, mișcare, pantă, ridicătură de teren, vîrf.

PANTĂ DE COBORÂRE/URCARE, unghiul format de o aeronavă în zbor cu orizontala în cazul luării sau pierderii înălțimii de zbor.

URCARE ÎN PALIER fază a zborului remorcat în care aparatul de zbor trebuie ținut pe direcția automosorului.

Intrare: urcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcare
  • urcarea
plural
  • urcări
  • urcările
genitiv-dativ singular
  • urcări
  • urcării
plural
  • urcări
  • urcărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urcare, urcărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.