9 definiții pentru urgentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URGENTARE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
URGENTARE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urgentare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 242 / V: (înv) urgit~ / Pl: ~tări / E: urgenta] Grăbire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URGENTARE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urgitare sf vz urgentare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urgentare s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URGENTARE s. v. accelerare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URGENTARE s. accelerare, grăbire, iuțire, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urgentare, urgentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: accelerare grăbire iuțire zorire
etimologie:
- urgenta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.