11 definiții pentru urmărire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMĂRIRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.

URMĂRIRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.

urmărire sf [At: AR (1829), 11/18 / Pl: ~ri / E: urmări] 1 Mers (ascuns) pe urmele cuiva (pentru a-l supraveghea, a-l ajunge, a-l prinde, a-l aresta etc.). 2 Observare. 3 Persecutare. 4 Goană pe urmele vânatului. 5 (Mil) Acțiune ofensivă de luptă, executată în scopul nimicirii inamicului care se retrage. 6 Activitate a organelor de securitate, de poliție, a procurorului etc. de strângere a probelor referitoare la existența unei infracțiuni. 7 Acțiune juridică pentru a obține plata unei creanțe, pentru pedepsirea unui delict etc. 8 Cercetare (2).

URMĂRIRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei; fugărire. Tîrgul, prin crăpăturile obloanelor, prin spărturi de poduri, privea, cu sufletul la gură, urmărirea. CAMILAR, N. I 74. ♦ Supraveghere, controlare.

URMĂRIRE ~i f. v. A URMĂRI.~ penală acțiune judiciară de strângere a probelor pentru dovedirea vinovăției infractorului. / v. a urmări

urmăríre f. Acțiunea de a urmări.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urmărire s. f., g.-d. art. urmăririi; pl. urmăriri

urmărire s. f., g.-d. art. urmăririi; pl. urmăriri

urmărire s. f., g.-d. art. urmăririi; pl. urmăriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URMĂRIRE s. 1. v. fugărire. 2. supraveghere. (Pus sub ~.)

URMĂRIRE s. 1. fugărire, hăituială, hăituire. (~ cuiva pentru a-l prinde.) 2. supraveghere. (Pus sub ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URMĂRIRE acțiune de luptă în ofensiva împotriva unui inamic în retragere la care trupele de desant aerian au o largă întrebuințare; lansate în puncte de pe căile de retragere a inamicului având misiunea să-l captureze, să-l nimicească sau să nu-i permită organizarea unei rezistențe în adâncime.

Intrare: urmărire
urmărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmărire
  • urmărirea
plural
  • urmăriri
  • urmăririle
genitiv-dativ singular
  • urmăriri
  • urmăririi
plural
  • urmăriri
  • urmăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urmărire, urmăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tîrgul, prin crăpăturile obloanelor, prin spărturi de poduri, privea, cu sufletul la gură, urmărirea. CAMILAR, N. I 74. DLRLC
    • 1.2. Controlare, supraveghere. DLRLC
etimologie:
  • vezi urmări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.