opțiuni
  • info

6 definiții pentru usturat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

usturat1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: ustura] Usturare (1).

usturat2, ~ă a [At: BARBU, PRINC. 112 / Pl: ~ați, ~e / E: ustura] (Mun) 1 Usturător (1). 2 (D. condimente, mâncăruri condimentate, mirosuri) Pișcător. 3 Usturător (3). 4 Care suferă sau a suferit dureri fizice Si: chinuit2 (2). 5 Care suferă sau a suferit chinuri sufletești Si: îndurerat. 6 Supărat. 7 Jignit.

USTURA, pers. 3 ustură, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare.

A USTURA pers 3 ustură tranz. 1) (în construcții cu sens pasiv) A supune unei senzații dureroase (prin urzicare, înțepare, arsură etc.). Îl ustură limba. 2) (ființe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. ◊ ~ (pe cineva) inima (sau la inimă) a simți o extraordinară durere sufletească. /<lat. ustulare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ustura (a ~) vb., ind. prez. 3 ustură, imperf. 3 pl. usturau; conj. prez. 3 să usture

ustura vb., ind. prez. 3 sg. ustură, imperf. 3 sg. ustura

Intrare: usturat
usturat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturat
  • usturatul
  • usturatu‑
  • usturată
  • usturata
plural
  • usturați
  • usturații
  • usturate
  • usturatele
genitiv-dativ singular
  • usturat
  • usturatului
  • usturate
  • usturatei
plural
  • usturați
  • usturaților
  • usturate
  • usturatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

usturaverb

  • 1. A produce cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul Și mormăia că o ustură, de ceapă, ochii. BENIUC, V. 37. DLRLC
    • format_quote Sara, mă ustura pielea feții și mă durea capul. SADOVEANU, O. VII 49. DLRLC
    • format_quote Zăpada sfărmicioasă stăpînea tot cuprinsul, atît de albă, că, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68. DLRLC
    • format_quote Ochii roșii îi ardeau în cap și-l usturau ca de fum. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. DLRLC
    • 1.1. figurat A provoca cuiva o durere fizică sau morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lovi îndurera
      • format_quote Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis și ne-a usturat acesta; ne-au ucis și ne-au usturat alții după dînsul. SADOVEANU, N. F. 28. DLRLC
      • format_quote Are să se mînie și are să ne usture rău mînia lui. SADOVEANU, O. VI 68. DLRLC
      • format_quote Îl ustura sufletul de amărăciune. REBREANU, R. I 129. DLRLC
      • 1.1.1. A înțepa pe cineva cu vorba. DLRLC
        • format_quote Povestea e extrem de pitorească și ustură în toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7. DLRLC
        • format_quote Mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care să le usture! TOPÎRCEANU, B. 50. DLRLC
    • chat_bubble A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inimă), se spune când cineva simte o durere puternică, fizică sau morală. DLRLC
      • format_quote Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
    • chat_bubble glumeț A-l ustura pe cineva spatele, se spune când cineva merită bătaie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.