12 definiții pentru uzanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZANȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.

UZANȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.

uzanță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 177 / S și: usanță / Pl: ~țe / E: fr usance, it usanza] 1 Uz (13). 2 Termen pentru plata scrisorilor de schimb, de obicei 30 de zile. 3 Interval de timp acordat convențional pentru plata unei polițe.

UZANȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală, regulă; obicei statornicit. Auzim necontenit vorbindu-se de guvernul constituțional, de formele și uzanțele regimului parlamentar. KOGĂLNICEANU, S. A. 132.

UZANȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza].

UZANȚĂ, uzanțe, s. f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)

UZANȚĂ ~e f. Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală; conveniență; convenție. /<fr. usance, it. usanza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uzanță s. f., g.-d. art. uzanței; pl. uzanțe

uzanță s. f., g.-d. art. uzanței; pl. uzanțe

uzanță s. f., g.-d. art. uzanței; pl. uzanțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UZANȚĂ s. 1. v. datină. 2. v. cutumă. 3. obicei, regulă, rânduială, tipic, uz, (înv.) șart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 4. v. conveniență.

UZANȚĂ s. 1. datină, fel, obicei, rînduială, tradiție, uz, (înv. și pop.) rînd, (pop.) dată, lege, (înv. și reg.) pomană, (reg.) orîndă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism înv.) adet. (Așa-i ~ din bătrîni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutumă, datină, obicei, tradiție, uz. (Practică consacrată prin ~.) 3. obicei, regulă, rînduială, tipic, uz, (înv.) șart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 4. conveniență. (Trebuie să se supună ~elor.)

Intrare: uzanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzanță
  • uzanța
plural
  • uzanțe
  • uzanțele
genitiv-dativ singular
  • uzanțe
  • uzanței
plural
  • uzanțe
  • uzanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzanță, uzanțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.