23 de definiții pentru vâsli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.

vâsli [At: COD. VOR.2 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă1 cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele1 în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele1. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.

VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.

A VÂSLI ~esc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă

vâzla v vz vâsli

vîsli vb. IV. intr. 1 A manevra vîslele în apă, pentru a pune în mișcare și a face să înainteze o ambarcațiune. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului (EMIN.) ♦ Analog. Vîslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral (BACOV.). 2 (înv) A se deplasa plutind pe apă; a pluti, a naviga. Vîslind spre Italie..., s-au abătut (CANT.). • prez.ind. -esc /vîslă1 + -i; cf. bg. весля, srb. vesliti.

VÎSLI, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. – Variante: vîsla (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.

vînslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.

vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, 3 sg. vâslește, imperf. 1 vâsleam; conj. prez. 1 sg. să vâslesc, 3 să vâslească

vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 să vâslească

vâsli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 sg. și pl. vâslească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

VÎSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

Intrare: vâsli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsli
  • vâslire
  • vâslit
  • vâslitu‑
  • vâslind
  • vâslindu‑
singular plural
  • vâslește
  • vâsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslesc
(să)
  • vâslesc
  • vâsleam
  • vâslii
  • vâslisem
a II-a (tu)
  • vâslești
(să)
  • vâslești
  • vâsleai
  • vâsliși
  • vâsliseși
a III-a (el, ea)
  • vâslește
(să)
  • vâslească
  • vâslea
  • vâsli
  • vâslise
plural I (noi)
  • vâslim
(să)
  • vâslim
  • vâsleam
  • vâslirăm
  • vâsliserăm
  • vâslisem
a II-a (voi)
  • vâsliți
(să)
  • vâsliți
  • vâsleați
  • vâslirăți
  • vâsliserăți
  • vâsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslesc
(să)
  • vâslească
  • vâsleau
  • vâsli
  • vâsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânsli
  • vânslire
  • vânslit
  • vânslitu‑
  • vânslind
  • vânslindu‑
singular plural
  • vânslește
  • vânsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânslesc
(să)
  • vânslesc
  • vânsleam
  • vânslii
  • vânslisem
a II-a (tu)
  • vânslești
(să)
  • vânslești
  • vânsleai
  • vânsliși
  • vânsliseși
a III-a (el, ea)
  • vânslește
(să)
  • vânslească
  • vânslea
  • vânsli
  • vânslise
plural I (noi)
  • vânslim
(să)
  • vânslim
  • vânsleam
  • vânslirăm
  • vânsliserăm
  • vânslisem
a II-a (voi)
  • vânsliți
(să)
  • vânsliți
  • vânsleați
  • vânslirăți
  • vânsliserăți
  • vânsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânslesc
(să)
  • vânslească
  • vânsleau
  • vânsli
  • vânsliseră
vâzli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâzla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vânsla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsli
  • vârslire
  • vârslit
  • vârslitu‑
  • vârslind
  • vârslindu‑
singular plural
  • vârslește
  • vârsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârslesc
(să)
  • vârslesc
  • vârsleam
  • vârslii
  • vârslisem
a II-a (tu)
  • vârslești
(să)
  • vârslești
  • vârsleai
  • vârsliși
  • vârsliseși
a III-a (el, ea)
  • vârslește
(să)
  • vârslească
  • vârslea
  • vârsli
  • vârslise
plural I (noi)
  • vârslim
(să)
  • vârslim
  • vârsleam
  • vârslirăm
  • vârsliserăm
  • vârslisem
a II-a (voi)
  • vârsliți
(să)
  • vârsliți
  • vârsleați
  • vârslirăți
  • vârsliserăți
  • vârsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârslesc
(să)
  • vârslească
  • vârsleau
  • vârsli
  • vârsliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsla
  • vâslare
  • vâslat
  • vâslatu‑
  • vâslând
  • vâslându‑
singular plural
  • vâslea
  • vâslați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslez
(să)
  • vâslez
  • vâslam
  • vâslai
  • vâslasem
a II-a (tu)
  • vâslezi
(să)
  • vâslezi
  • vâslai
  • vâslași
  • vâslaseși
a III-a (el, ea)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâsla
  • vâslă
  • vâslase
plural I (noi)
  • vâslăm
(să)
  • vâslăm
  • vâslam
  • vâslarăm
  • vâslaserăm
  • vâslasem
a II-a (voi)
  • vâslați
(să)
  • vâslați
  • vâslați
  • vâslarăți
  • vâslaserăți
  • vâslaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâslau
  • vâsla
  • vâslaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâsli, vâslescverb

  • 1. A mânui vâslele (1.) în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: lopăta
    • format_quote Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. DLRLC
    • format_quote Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
    • format_quote rar Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. DLRLC
    • format_quote poetic Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.