vacarm sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~ă sf / Pl: (rar) ~uri / E: fr vacarme] 1 Zgomot asurzitor Si: tumult, vuiet. 2 Larmă (de glasuri, de strigăte etc.) Si: hărmălaie (1), tărăboi, zarvă.

vacarm s.n. Zgomot asurzitor, hărmălaie, larmă, tumult. Mi se pare că de ani de zile am trăit într-un vacarm (SEBAST.). • pl. -uri. /<fr. vacarme.

VACARM s. n. Zgomot asurzitor. Stîncile sînt sfărîmate, aruncate în aer, se izbesc de păreții galeriilor, se sfărîmă, e un vacarm și un trosnet îngrozitor. BOGZA, Ț. 71. La vacarmul instrumentelor se adăoga răcnetul glasurilor. PETRESCU, C. V. 198. Totul s-a transformat într-un adevărat vacarm. SAHIA, N. 45. Glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. REBREANU, R. I 17.

VACARM s.n. Zgomot mare, hărmălaie. [< fr. vacarme].

VACARM s. n. zgomot mare, hărmălaie, larmă, tumult. (< fr. vacarme)

vacarmă sf vz vacarm

vacarm s. n., pl. vacarmuri

vacarm s. n., pl. vacarmuri

vacarm s. n., pl. vacarmuri

VACARM s. v. hărmălaie.

VACARM s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.)