variat, ~ă a, av [At: HELIADE, O. I, 165 / P: ~ri-at / Pl: ~ați, ~e / E: varia³] 1 a Care prezintă aspecte multiple și diferențiate Si: divers (1), (îvr) variu (2). 2 a (Îs) Mișcare ~ă Mișcare cu viteză inconstantă. 3 a Care prezintă trăsături particulare distincte Si: deosebit² (2), diferit (1), diferențiat (3), (asr) variu (1), (înv) variabil (12).

variat, -ă adj. 1 Care prezintă aspecte multiple și diferențiate, care are varietate; variabil, felurit. O bogată și variată colecție de tablouri. ◊ (adv.) Hărți de răspîndire a numelor păsărilor... mai variat botezate de popor (BĂLC.). ◊ Mișcare variată = mișcare cu viteză inconstantă. 2 Care prezintă unele trăsături particulare distincte, care se diferențiază. Ochiul se adaptează diferit la variate condiții de lumină (RALEA). • sil. -ri-at. pl. -ți, – te. /v. varia; cf. fr. varié.

VARIAT, -Ă, variați, -te, adj. Felurit, cu multe aspecte. Folclorul romînesc se prezintă deosebit de bogat și variat. BENIUC, P. 6. Producția comportă o agricultură variată, cu cereale, vaci de lapte, poiată de găini, legume și pomi fructiferi. RALEA, O. 121. Repertoriile teatrelor sovietice sînt extrem de variate. SAHIA, U.R.S.S. 147.

VARIAT, -Ă adj. Care are multe aspecte; diferit, deosebit. [Pron. -ri-at. / cf. fr. varié].

VARIAT, -Ă adj. care are multe aspecte; felurit, diferit, variu. (< fr. varié)

variat a. care prezintă varietate.

*variát, -ă adj. (lat. variatus). Divers, felurit: colorĭ variate, desemn variat.

variat adj. m., pl. variați; f. sg. variată, pl. variate

VARIAT adj. 1. deosebit, diferit, divers, felurit, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 2. v. amestecat. 3. v. divers.

VARIAT adj. 1. deosebit, diferit, divers, felurit, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 2. amestecat, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, pestriț, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 3. diferit, divers, felurit, pestriț. (Un public ~.)

Variat ≠ constant, neschimbat, uniform

coral variat, variațiuni pe o temă* de coral (2) ce comportă, în general, tot atâtea variațiuni* câte strofe are coralul. Provine din Choralbearbeitung (germ., „prelucrare de coral”), în care melodia de coral este amplificată și ornamentată (v. ornamentare). Cu timpul, melodia de coral devine un cantus firmus* pe care se sprijină un c. punct strict sau liber (uneori sunt folosite și instr.). S-au diferențiat: a) coral figurat ( v. figurație); b) coral canon*, un coral figurat cu dezvoltarea canonică; c) coral fugat (fugato) sau motet*-coral (coralul este ori subiect al fugii*, ori un cantus firmus peste care se suprapune o fugă); d) cantată*-coral; e) fantezie*-coral (melodia de coral este tratată în stil improvizatoric); f) partita*-coral; g) preludiu-coral [v. preludiu (1)] (ex.: cele 4 partite-coral care completează Orgelbüchlein de J.S. Bach).