20 de definiții pentru vehement
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VEHEMENT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.
VEHEMENT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
vehement, ~ă [At: HELIADE, O. II, 91 / V: (îvr) veem~, veemente, veeminte (Pl: veeminți), ~mint, ~minte a / Pl: ~nți, ~e / E: fr véhément, lat vehemens, -ntis cf it veemente] 1-2 a, av (Care se manifestă) fără reținere, dând curs liber sentimentelor Si: impetuos. 3 (Îvr; d. fenomene ale naturii) Care se manifestă cu o intensitate deosebită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehement, -ă adj. (mai ales despre oameni și despre acțiunile, manifestările lor) Care este violent, furtunos, impetuos; agresiv. A adresat un protest vehement țării vecine. ◊ (adv.) Avea dreptul ca să se exprime atît de vehement (EMIN.). • pl. -ți, – te. /<fr. véhément, lat. vehĕmens, -ntis; cf. it. veemente.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VEHEMENT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre persoane și despre manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. Mai tîrziu, iar o scurtă și vehementă încăierare. CAMIL PETRESCU, TR. N. 299. ◊ (Adverbial) Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupe vehement pe arendaș. REBREANU, R. I 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VEHEMENT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VEHEMENT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VEHEMENT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. /<lat. vehemens, ~tis, fr. véhément
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vehement a. 1. cu o putere foarte mare, impetuos; 2. fig: care are căldură și energie: orator vehement.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vehemént, -ă adj. (lat. véhemens, -éntis). Ardent, impetuos (fără a fi furios): orator, discurs vehement. Adv. A vorbi vehement. V. violent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
veement, ~ă a vz vehement
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veemente a vz vehement
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veeminte a vz vehement
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vehemint, ~ă a vz vehement
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veheminte a vz vehement
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vehement adj. m., pl. vehemenți; f. vehementă, pl. vehemente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vehement adj. m., pl. vehemenți; f. vehementă, pl. vehemente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vehement adj. m., pl. vehemenți; f. sg. vehementă, pl. vehemente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vehement.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vehement, vehementăadjectiv
- 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
- Mai tîrziu, iar o scurtă și vehementă încăierare. CAMIL PETRESCU, TR. N. 299. DLRLC
- Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupe vehement pe arendaș. REBREANU, R. I 40. DLRLC
-
etimologie:
- véhément DEX '09 DEX '98 DN
- vehemens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN