venerat, ~ă a [At: GHICA, S. 231 / Pl: ~ați, ~e / E: venera] 1 Căruia i se consacră un cult¹ religios. 2 Față de care se manifestă venerație (1). 2 Prețuit cu respect profund și cu afecțiune.

venerat, -ă adj. 1 Care este prețuit cu respect profund și cu afecțiune. E privit... ca scriitorul venerat al unui popor (BOGZA). 2 (relig.) Care este cinstit cu venerație, cu un profund sentiment religios. La anumite ceasuri... trec pragul veneratului templu (ANG.). • pl. -ți, -te. /v. venera.

VENERAT, -Ă, venerați, -te, adj. Respectat în mod deosebit; cinstit, stimat. În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92.

VENERAT adj. 1. v. preamărit. 2. v. adorat.

VENERAT adj. 1. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. adorat, divinizat, idolatrizat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.)