VENO- v. venă.

VEN(O)- elem. „venă”. (< fr. vén/o/-, cf. lat. vena)

VENO- elem. ven(o)-.

ven- Elem. de compunere „venă”. • și veno-. /<fr. vén(o)-; cf. lat. vēna, -ae.

veno-v. ven-.

VEN- v. venă.

VENĂ s.f. 1. Vas prin care sîngele se întoarce spre inimă; vînă. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vînă”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena].

VENI- v. venă.

VENO- „venă, venos”. ◊ L. vena „vînă” > fr. véno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. veno-. □ ~cliză (v. -cliză₂), s. f., administrare intravenoasă continuă a unei substanțe medicamentoase sau nutritive; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces de sclerozare a venelor; ~stază (v. -stază), s. f., încetinire a circulației sîngelui din vene; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unei vene.

VEN-, v. VENO-. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație a unei vene.