15 definiții pentru vesti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTI, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

vesti vb. IV. 1 tr. (compl. indică fapte care au avut loc sau care sînt în curs de desfășurare, situații trecute sau existente, informații referitoare la asemenea fapte sau situații) A aduce la cunoștința cuiva, a da de veste, a face cunoscut; a comunica, a informa. Cu bucurie vesti tuturor că trecuse examenul.(refl. impers.) Trebuia să se vestească tuturor că s-a luat o hotărîre nouă.(compl. indică oameni) A anunța, a înștiința. Rămase cu totul surprins cînd doamna Ioanide îi ceru bani, vestindu-l că nu mai are (CĂL.). 2 tr., refl. A face să devină sau a deveni bine cunoscut; a face să capete sau a căpăta faimă, popularitate. Faptele mari și plăcute Urma noastră o vestesc (BOL.). 3 refl. A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. Florile... se vesteau numai prin parfumul lor (C. NEGR.). 4 tr. A constitui un indiciu pentru..., a fi o manifestare care denotă... Ultimele experiențe ale copilului vestesc trecerea spre adolescență (CONST.). 5 tr. A face cunoscut dinainte, a anunța anticipat (orientîndu-se după anumite indicii). Copoii vestesc apropierea vînatului (ODOB.). ♦ Spec. A proroci, a prevesti. Steaua a vestit nașterea lui Hristos.(compl. indică oameni) A pune la curent, a informa în legătură cu o acțiune care urmează să se producă; a face să afle. Își vesti părinții că are de gînd să se însoare (BASS.). 6 refl. A-și face simțită apariția iminentă; a da primele semne de existență. Furtună se vestea pe dealuri (BLA.). 7 tr. A constitui un indiciu care face să se prevadă ceva. Nu era lumina de ziuă... albastră, spălăcită, care vestește zorile (PRED.). • prez.ind. -esc. /veste + -i.

VESTI, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existență sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

VESTI, vestesc, vb. IV. I. Tranz. (Complementul indică faptul anunțat sau persoana căreia i se anunță) A face cunoscut un fapt, a comunica. [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258. În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87. ◊ (Faptul anunțat se indică printr-o completivă indirectă sau un complement indirect) Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170. Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de ghid să se însoare. BASSARABESCU, S. N. 14. Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308. ◊ (Persoana anunțată se indică printr-un complement indirect, de obicei la dativ) Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13. Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258. Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7. ◊ Absol. Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159. ◊ Refl. pas. Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247. ◊ Refl. impers. Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77. Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208. ◊ Intranz. Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254. 2. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste. Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65. Copoii vestesc apropierea vinețiului. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A anunța cuiva sosirea unui vizitator. Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ A înlesni o previziune; a face să se prevadă; a prevesti. Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222. Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175. Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94. ◊ Refl. S-a vestit multă vreme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176. Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. F. 99. ♦ A prezice, a prevesti, a proroci. Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21. Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. id. T. 133. Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354. II. Refl. 1. A-și face cunoscută și simțită existența sau prezența, a-și afirma prezența. De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, V. L. 111. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5. Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236. Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește în fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83. 2. (Învechit) A se afirma prin calități deosebite; a deveni vestit, cunoscut. [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79. [Cîrpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. V. I 50. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94.

A VESTI ~esc tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent; a anunța; a informa; a înștiința. /Din veste

vestì v. 1. a da de veste, a înștiința, a anunța: ciorile iarna ne vestesc zăpada PANN; 2. a se face vestit: vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci BĂLC.

vești2 v vz vesti1

vestésc v. tr. (d. veste). Anunț, înștiințez, duc orĭ trimet veste: l-am vestit să vie, ĭ-am vestit biruința. V. refl. S’a vestit că sosește. – În Bibl. 1688 des și vestuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vestesc, 3 sg. vestește, imperf. 1 vesteam; conj. prez. 1 sg. să vestesc, 3 să vestească

vesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vestesc, imperf. 3 sg. vestea; conj. prez. 3 să vestească

vesti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vestesc, imperf. 3 sg. vestea; conj. prez. 3 sg. și pl. vestească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VESTI vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. v. anunța. 4. a anunța, a încunoștința, a înștiința, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 5. v. prezice. 6. v. prevesti.

VESTI vb. v. deosebi, difuza, distinge, duce, evidenția, ilustra, împrăștia, înscăuna, întinde, întrona, învesti, lăți, numi, proclama, propaga, pune, răspândi, remarca, singulariza, transmite, unge.

VESTI vb. 1. a anunța, a aviza, a informa, a incunoștința, a înștiința. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a incunoștința, a înștiința, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a comunica, a transmite, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 4. a anunța, a incunoștința, a înștiința, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 5. a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeți, a proroci, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfîntul?) 6. a anticipa, a anunța, a prevesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.)

vesti vb. v. DEOSEBI. DIFUZA. DISTINGE. DUCE. EVIDENȚIA. ILUSTRA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNSCĂUNA. ÎNTINDE. ÎNTRONA. ÎNVESTI. LĂȚI. NUMI. PROCLAMA. PROPAGA. PUNE. RĂSPÎNDI. REMARCA. SINGULARIZA. TRANSMITE. UNGE.

Intrare: vesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesti
  • vestire
  • vestit
  • vestitu‑
  • vestind
  • vestindu‑
singular plural
  • vestește
  • vestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestesc
(să)
  • vestesc
  • vesteam
  • vestii
  • vestisem
a II-a (tu)
  • vestești
(să)
  • vestești
  • vesteai
  • vestiși
  • vestiseși
a III-a (el, ea)
  • vestește
(să)
  • vestească
  • vestea
  • vesti
  • vestise
plural I (noi)
  • vestim
(să)
  • vestim
  • vesteam
  • vestirăm
  • vestiserăm
  • vestisem
a II-a (voi)
  • vestiți
(să)
  • vestiți
  • vesteați
  • vestirăți
  • vestiserăți
  • vestiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestesc
(să)
  • vestească
  • vesteau
  • vesti
  • vestiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vesti, vestescverb

  • 1. tranzitiv A aduce la cunoștință, a face cunoscut. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
    • format_quote Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258. DLRLC
    • format_quote În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87. DLRLC
    • format_quote Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170. DLRLC
    • format_quote Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de gînd să se însoare. BASSARABESCU, S. N. 14. DLRLC
    • format_quote Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308. DLRLC
    • format_quote Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13. DLRLC
    • format_quote Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258. DLRLC
    • format_quote Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254. DLRLC
    • 1.1. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste. DLRLC
      • format_quote Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea... sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65. DLRLC
      • format_quote Copoii vestesc apropierea vînatului. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
    • 1.2. A anunța cuiva sosirea unui vizitator. DLRLC
      • format_quote Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. DLRLC
    • 1.3. A face să se prevadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222. DLRLC
      • format_quote Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175. DLRLC
      • format_quote Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94. DLRLC
      • format_quote reflexiv S-a vestit multă vreme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176. DLRLC
      • format_quote reflexiv Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. F. 99. DLRLC
      • format_quote Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21. DLRLC
      • format_quote Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. ALECSANDRI, T. 133. DLRLC
      • format_quote Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354. DLRLC
  • 2. reflexiv A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, V. L. 111. DLRLC
    • format_quote Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5. DLRLC
    • format_quote Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236. DLRLC
    • format_quote Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește În fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A deveni vestit, faimos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79. DLRLC
    • format_quote [Cârpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. V. I 50. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A socoti pe cineva drept..., a considera ca... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aprecia
      • format_quote Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94. DLRLC
etimologie:
  • veste DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.