vestă¹ sf [At: GOLESCU, Î. 123 / V: (îrg) ~te / Pl: ~te, (reg) ~turi / E: ger Weste, fr veste] 1 Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci și fără guler, care acoperă corpul de la talie în sus și care este purtat mai ales de bărbați (sub haină) Si: jiletcă, (reg) prusluc, sârbă. 2 (Îe) A avea (sau a ține pe cineva sau ceva) în buzunarul de la ~ (ori, rar, ~tei) A avea în puterea sa (pe cineva sau ceva). 3 (Rar) Pulover. 4 (Rar) Jachetă.

vestă s.f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mîneci și fără guler, care acoperă bustul pînă la talie și care este purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. Avea o vestă în carouri, cu două buzunare mici. ◊ Vestă de salvare = obiect flotabil care se îmbracă de oamenii de la bord în caz de naufragiu, de accident aviatic sau de lucru pe puntea unui vas cînd marea este foarte agitată. Vestă antiglonț v. antiglonț. ◊ Expr. A avea (sau a ține) (pe cineva sau ceva) în buzunarul de la vestă = a avea în puterea sa, a domina pe cineva sau ceva. • pl. -e. /<fr., it. veste; cf. lat. vestis, -is „veșmînt”.

VESTĂ, veste, s. f. Veșmînt scurt pînă în talie, de obicei fără mîneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină (v. jiletcă); veșmînt asemănător cu acesta, purtat de femei peste bluză. Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49. Mai căută în buzunarul vestei. Mai descoperi cîteva hîrtii de cinci sute. C. PETRESCU, A. 389. Vezi să nu-mi uiți prosopul și vesta albă. BASSARABESCU, V. 41.

VESTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mîneci, care acoperă pieptul și spatele pînă la talie și este purtat (de bărbați) sub haină. [< fr. veste, it. vesta].

VESTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste)

VESTĂ ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croșetată, fără mâneci și fără guler, care se poartă peste cămașă și acoperă corpul până la talie. [G.-D. vestei] /<germ. Weste, fr. veste

vestă f. jiletcă. [Nemț. WESTE].

*véstă f., pl. e (germ. weste, d. fr. veste, vestă cu mînicĭ p. scrimă, care vine d. it. veste, lat. vestis, haĭnă, veșmînt; ngr. vésta. V. veșmînt). Jiletcă, haĭna scurtă și fără mînicĭ care se poartă pe supt surtuc. V. ilic.

veste² sf vz vestă¹

vestă-frigider s. f. 1967 Vestă folosită de unii muncitori, având canale prin care circulă apă rece v. terilenă //din vestă + frigider//

vestă s. f., g.-d. art. vestei; pl. veste

vestă s. f., g.-d. art. vestei; pl. veste

vestă s. f., g.-d. art. vestei; pl. veste

VESTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)

VESTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)

VESTĂ DE SALVARE mijloc de supraviețuire în caz de amerizare, putând fi confecționată din plută sau din cauciuc (acționată pneumatic de butelii cu CO₂). Vesta de salvare este utilizată și de parașutiști pentru lansările pe apă.

veste galbene expr. (tox.) capsule de nembutal, substanță psihotropă.