opțiuni
  • info

19 definiții pentru vexa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEXA, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

vexa [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) vesa / E: fr vexer] 1 vt (Îdt) A nedreptăți. 2 vt (Îdt) A persecuta. 3 vt A răni pe cineva în amorul propriu Si: a jigni, a ofensa. 4 vt (Pex) A contraria (4). 5 vr (Fam) A se supăra (simțindu-se jignit).

vexa vb. I. 1 tr. A jigni, a ofensa. Pe Georgeta o vexase pur și simplu (CĂL.). ♦ Ext. A contraria. 2 refl. (fam.) A se supăra (simțindu-se jignit). • prez.ind. -ez. /<fr. vexer, lat. vexare.

VEXA, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

VEXA, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.

VEXA vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].

VEXA vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)

A VEXA ~ez tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer

vexà v. a jigni, a supăra.

vesa v vz vexa

*vexéz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozițiunĭ rele: a vexa negoțu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vexa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vexez, 3 vexează; conj. prez. 1 sg. să vexez, 3 să vexeze

vexa (a ~) vb., ind. prez. 3 vexează

vexa vb., ind. prez. 1 sg. vexez, 3 sg. și pl. vexează

vexez, -xează 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEXA vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

VEXA vb. v. contraria.

VEXA vb. a contraria, a șoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

vexa vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA.

Intrare: vexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vexa
  • vexare
  • vexat
  • vexatu‑
  • vexând
  • vexându‑
 singular plural
  • vexează
  • vexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vexez
 (să)
  • vexez
  • vexam
  • vexai
  • vexasem
a II-a (tu)
  • vexezi
 (să)
  • vexezi
  • vexai
  • vexași
  • vexaseși
a III-a (el, ea)
  • vexează
 (să)
  • vexeze
  • vexa
  • vexă
  • vexase
plural I (noi)
  • vexăm
 (să)
  • vexăm
  • vexam
  • vexarăm
  • vexaserăm
  • vexasem
a II-a (voi)
  • vexați
 (să)
  • vexați
  • vexați
  • vexarăți
  • vexaserăți
  • vexaseți
a III-a (ei, ele)
  • vexează
 (să)
  • vexeze
  • vexau
  • vexară
  • vexaseră
vesa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vexa, vexezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.