19 definiții pentru veșnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘNICIE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicie s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

veșnicie sf [At: (a. 1702) GCR I, 344/29 / V: (îvp) vecin~ / Pl: ~ii / E: veșnic + -ie] 1 (Rel) Durată fără început și fără sfârșit Si: eternitate (1), vecie (14). 2 (Rel) Timp care nu se supune nici unei determinări cronologice Si: eternitate (5), vecie (15). 3 (Rel) Calitatea a ceea ce este independent de determinările cronologice Si: atemporalitate, eternitate (4). 4 Ceea ce aparține lui Dumnezeu. 5 Ceea ce este de esență divină. 6 Ceea ce este orânduit de Dumnezeu. 7 (Bis) Vecie (2). 8 (Bis; înv; ccr) Dumnezeu (1). 9 (Adesea poetic) Timp infinit. 10-11 (Calitate a) ceea ce există din toate timpurile și va exista întotdeauna Si: eternitate (7-8). 12 (Adesea prin exagerare sau poetic) Durată care este nelimitată în viitor Si: eternitate (10), vecie (1). 13-14 (Adesea prin exagerare sau poetic) (Calitate a) ceea ce (se consideră că) nu va înceta niciodată să existe. 15-16 (Adesea prin exagerare sau poetic) (Calitatea a) ceea ce va dăinui (în amintirea posterității) tot timpul care va urma sau un timp foarte lung. 17 (Îs) Locaș de ~ Mormânt. 18 (Îlav) Pe (sau pentru, în, înv, de) ~ Pentru totdeauna. 19 (Pop; îe) A dormi pentru ~ sau a dormi (ori a petrece) somnul ~i (sau ~iilor) A fi mort. 20 (Înv; îe) A adormi de somnul ~i A muri1. 21 (Prin exagerare; precedat de arn „o”) Perioadă de timp foarte lungă. 22 (Prin exagerare; precedat de arn „o”) Durată (care pare) interminabilă. 23 (Udp „de”) Număr foarte mare. 24 (Udp „de”) Șir nesfârșit.

veșnicie s.f. I (exprimă durata absolută) 1 (adesea poet.) Timp infinit; (starea sau calitatea a) ceea ce este veșnic; eternitate, vecie. Niște umbre triste pe ecranul veșniciei! (IORGA). 2 (mai ales relig.) Durată care nu are nici început, nici sfîrșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ♦ Ceea ce aparține lui Dumnezeu, ceea ce este de esență divină; ceea ce este dat, orînduit de Dumnezeu. Dumnezeu are veșnicia (SADOV.). II (exprimă permanența unui lucru, a unei stări, a unei acțiuni, a unei situații, a unui sentiment etc.) (adesea exager. sau poet.) Durată care nu are sfîrșit, care este nelimitată în viitor; (starea sau calitatea a) ceea ce este veșnic; eternitate, vecie. Zidirea și tencuiala nu pot deștepta sentimentul de veșnicie (CĂL.). ◊ Loc.adv. Pe (sau pentru, în) veșnicie = pentru totdeauna, pe veci. O trudă de chinuri neistovite ne așteaptă pentru veșnicie (RALEA) 2 (exager.; precedat de art. nehot. „o”) Perioadă de timp foarte lungă; durată (care pare) nesfîrșită, interminabilă. După o veșnicie a ieșit doctorul (REBR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv., pop.) vecinicție s.f. /veșnic + -ie.

VEȘNICIE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicie s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

VEȘNICIE, veșnicii, s. f. (Și în forma vecinicie) Faptul de a exista veșnic; spațiu sau timp cu o existență veșnică; eternitate, vecie. Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 45. Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. ALECSANDRI, P. I 119. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. Vin’... Că de-a- cum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd! ALECSANDRI, P. I 10 ♦ Număr infinit (sau foarte mare); șir nesfîrșit. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. – Variantă: vecinicie s. f.

VEȘNICIE ~i f. 1) Ființare fără sfârșit; vecie; eternitate. 2) Caracter veșnic. 3) Perioadă de timp foarte lungă. 4) Durată care are un început, dar nu are sfârșit. [G.-D. veșniciei] /veșnic + suf. ~ie

veșnicíe f. (d. veșnic). Eternitate, calitatea de a fi veșnic: veșnicia lumiĭ. Fam. Mult timp: e o veșnicie de cînd nu te-am văzut! V. vecie.

VECINICIE s. f. v. veșnicie.

vecinicie f. eternitate: stea pierdută ’n neagra vecinicie AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veșnicie s. f., art. veșnicia, g.-d. art. veșniciei; pl. veșnicii, art. veșniciile (desp. -ci-i-)

veșnicie s. f., art. veșnicia, g.-d. art. veșniciei; pl. veșnicii, art. veșniciile

veșnicie s. f., art. veșnicia, g.-d. art. veșniciei; pl. veșnicii, art. veșniciile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEȘNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

VEȘNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CTEMA EIS AEI (кτήμα ἔιζ αῑεῑ) (gr.) bun pentru veșnicie – Tucidide, „Istoria războiului peloponez”, I, 22. Istoricul grec își caracterizează opera ca fiind concepută pe baze strict documentare, spre a servi posterității drept sursă de informație.

Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei – Vlahuță, poezia Din prag. Poetul nu se teme de moartea fizică, ci de cea spirituală. Sensul e clar precizat în versurile următoare: „Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași – un nume C-ai săpat la zidul nopții – c-ai muncit să-ți scoți în lume Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea. Urma-ți va fi cunoscută pe-unde ți-ai purtat scînteia…” Așadar, o pledoarie pentru a crea opere durabile, prin care să trăiești și după moarte. În același spirit Montaigne spunea: „Ce nest pas la mort, cest le mourir qui minquiète”. LIT.

Intrare: veșnicie
veșnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veșnicie
  • veșnicia
plural
  • veșnicii
  • veșniciile
genitiv-dativ singular
  • veșnicii
  • veșniciei
plural
  • veșnicii
  • veșniciilor
vocativ singular
plural
vecinicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecinicie
  • vecinicia
plural
  • vecinicii
  • veciniciile
genitiv-dativ singular
  • vecinicii
  • veciniciei
plural
  • vecinicii
  • veciniciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veșnicie, veșniciisubstantiv feminin

  • 1. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 45. DLRLC
    • format_quote Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
    • format_quote Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. ALECSANDRI, P. I 119. DLRLC
    • 1.1. Durată nelimitată în viitor. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. prin exagerare Perioadă foarte lungă. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.3. Număr infinit (sau foarte mare); șir nesfârșit. DLRLC
      • format_quote În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
      • format_quote Vin’... Că de-acum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd! ALECSANDRI, P. I 10. DLRLC
  • 2. Caracter veșnic. NODEX
etimologie:
  • Veșnic + sufix -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.