vibrare sf [At: BARASCH, I. N. 12/3 / Pl: ~rări / E: vibra] 1 Vibrație (1). 2 Pâlpâire. 3 Sclipire (cu o lumină tremurătoare sau intermitentă). 4 (De obicei poetic) Vibrație (6). 5 (Rar) Modulație a vocii. 6 (Rar) Rezonanță. 7 (Fig) Emoție puternică. 8 (Fig) Vibrație (11). 9 (Teh) Operație de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcție prin lovituri ușoare și foarte dese, realizate cu ajutorul vibratorului (8) Si: vibrație (12).

vibrare s.f. 1 Acțiunea de a vibra și rezultatul ei; vibrație. 2 (tehn.) Procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin lovituri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. • pl. -ări. /v. vibra.

VIBRARE, vibrări, s. f. Faptul de a vibra. 1. Vibrație (1). Clopotul avea o vibrare de cîntec, pe care n-am mai auzit-o de-atunci niciodată. SADOVEANU, O. VIII 215. O divină melodie... printre frunzi alin adie Și tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă, Pîn’ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă. ALECSANDRI, P. A. 126. 2. Tremurare (ușoară), pîlpîire. Ești fericită ca o zi cu soare: O gingașă vibrare de lumină Din creștet blond și pînă la picioare. D. BOTEZ, P. O. 100. 3. Emoție, simțire puternică. Inima lui crește plină. De o tainică vibrare. ALECSANDRI, P. A. 122. 4. (Tehn.) Acțiunea de îndesare a materialelor gra- nulare de construcție prin lovire ușoară și des repetată cu ajutorul vibratoarelor.

VIBRARE s.f. 1. Acțiunea de a vibra. 2. (Constr.) Procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin lovituri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. [< vibra].

VIBRARE s. f. 1. acțiunea de a vibra; vibrație. 2. procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin loviri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. (< vibra)

vibrare f. vibrațiune: pădurea ’n vibrare le răspunde armonios AL.

vibrare (desp. vi-bra-) s. f., g.-d. art. vibrării; pl. vibrări

vibrare (vi-bra-) s. f., g.-d. art. vibrării; pl. vibrări

vibrare s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. vibrării; pl. vibrări

VIBRARE s. 1. (FIZ.) oscilație, vibrație. (~ unui mediu elastic.) 2. vibrație, zbârnâit. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. v. vibrație.

VIBRARE s. 1. vibrație, zbîrnîit. (~ corzii unui instrument muzical.) 2. (FIZ.) oscilație, vibrație. (~ unui mediu elastic.) 3. tremur, vibrație. (Avea o ~ în glas.)