victorios, ~oasă a [At: HELIADE, O. I, 322 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat victoriosus, -a, -um, fr victorieux] 1 (Mai ales d. conducători militari, armate etc.) Care a repurtat o victorie¹ (1) Si: biruitor (1), învingător, triumfător (1). 2 (D. manifestările oamenilor) Care constituie o victorie¹ (1). 3 (D. manifestările oamenilor) Care are drept urmare o victorie¹ (1). 4 (Rar) Care vestește o victorie¹ (1). 5 (Rar) De victorie¹ (1). 6 Care a obținut o victorie¹ (2) asupra unui adversar. 7 (Spc; d. sportivi) Care a cîștigat într-o competiție. 8 Care s-a impus (în ciuda unor adversități). 9 Care este mândru de succesul obținut Si: triumfător. 10 Care exprimă mândrie pentru succesul obținut Si: triumfător.

victorios, -oasă adj. 1 (mai ales despre conducători militari, armate etc.) Care a obținut o victorie; biruitor, învingător; triumfător; cîștigător. Sîntem victorioși la toate hotarele (CA. PETR.). ♦ (despre acțiunile, manifestările etc. ale oamenilor) Care constituie o victorie; care are drept urmare o victorie. O confruntare militară victorioasă. 2 Care a obținut o victorie asupra unui adversar, a unui rival etc. A ieșit victorios din polemica purtată. 3 Care s-a afirmat, care s-a impus (în ciuda unor adversități). Reforma a fost victorioasă. 4 Care este mîndru, satisfăcut de succesul obținut. Apare victorios și strălucitor (CAR.). ♦ Care exprimă mîndrie, orgoliu pentru succesul obținut. Victorioasa ei prezență (IBR.). • sil. -ri-os. pl. -oși, -oase. /<fr. victorieux, lat. victoriōsus, -a, -um.

VICTORIOS, -OASĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător. (Fig.) Întreg sufletul începe să fie cuprins de același simțimînt puternic și victorios. GHEREA, ST. CR. III 261.

VICTORIOS, -OASĂ adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor. [Pron. -ri-os. / < lat. victoriosus, cf. fr. victorieux].

VICTORIOS, -OASĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr. victorieux, lat. victoriosus)

VICTORIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care a repurtat o victorie (mare); triumfător; învingător; biruitor. 2) Care vădește mândrie și satisfacție pentru o victorie; triumfător. Privire ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. victoriosus, fr. victorieux

victorios a. 1. care a repurtat o victorie; 2. care a învins definitiv pe inamici; 3. fig. argument victorios.

*victoriós, -oásă adj. (lat. victoriosus). Biruitor, învingător, triunfător: general victorios, trupe victorioase. Adv. A înainta victorios.

Osman-Pașa (Gaziul sau Victoriosul), m. comandantul oștirii turcești în răsboiul ruso-turc din 1877, eroul dela Plevna (1837-1900).

victorios (desp. -ri-os) adj. m., pl. victorioși; f. victorioasă, pl. victorioase

victorios (-ri-os) adj. m., pl. victorioși; f. victorioasă, pl. victorioase

victorios adj. m. (sil. -ri-os), pl. victorioși; f. sg. victorioasă, pl. victorioase

VICTORIOS adj., s. biruitor, câștigător, izbânditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)

VICTORIOS adj., s. biruitor, cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)