opțiuni
  • info

14 definiții pentru viermui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERMUI, pers. 3 viermuiește, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.

viermui vi [At: LM / Pzi: 3 ~ește, (rar) viermuie / E: vierme + -ui] 1 (Rar; d. viermi) A se mișca dezordonat, în număr mare Si: a colcăi (2), a mișuna, (reg) a viermeti. 2 (Subiectul indică locul în care se produce mișcarea) A fi plin de viermi care foiesc. 3 (D. o mulțime de ființe aflată într-un anumit spațiu) A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până acolo Si: a foi1 (4), a forfoti (2), a furnica (1), a mișui, a mișuna. 4 (Subiectul indică spațiul în care se produce mișcarea; construit cu pp „de”) A fi plin de…

viermui vb. IV. intr. (despre o mulțime de ființe aflată într-un anumit spațiu) A se mișca neîncetat și în număr mare de colo pînă colo; a mișuna, a forfoti. Oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă (REBR.). • prez.ind. pers. 3 -iește, viermuie. /vierme + -ui.

VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.

VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A mișuna, a forfoti în număr mare, a se mișca neîncetat de colo-colo, a foi (ca viermii). În patru sute de curți viermuiesc atîția copii, de nu știu ce-o să mai fie. SADOVEANU, P. M. 199. În lumina roșie oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă. REBREANU, R. II 206. ◊ (Prin metonimie) În vale viermuiesc turbanele. VLAHUȚĂ, R. P. 24. ◊ Fig. Poetul cu mare talent și varietate ne-a făcut să vedem viermuind și încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor. ODOBESCU, S. II 533.

A VIERMUI pers. 3. ~ește intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a foșni; a mișuna; a roi; a furnica; a forfoti; a fojgăi. /vierme + suf. ~ui

viermuì v. a furnica (și fig.).

vĭermuĭésc v. intr. (d. vĭerme). Lit. Foĭesc, mișun, fojgăĭ, furnic: vĭermuĭaŭ vĭermiĭ în stîrv, vĭermuĭa stîrvu de vĭermĭ. – În est verm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viermui (a ~) (desp. vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, 3 pl. viermuiesc, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască

viermui (a ~) (vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască

viermui vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 sg. și pl. viermuiască

viermui (ind. prez. 3 sg. viermuiește, conj. viermuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIERMUI vb. v. forfoti.

VIERMUI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea ~ pe străzi.)

Intrare: viermui
  • silabație: vier-mu-i info
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viermui
  • viermuire
  • viermuit
  • viermuitu‑
  • viermuind
  • viermuindu‑
 singular plural
  • viermuiește
  • viermuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • viermuiesc
 (să)
  • viermuiesc
  • viermuiam
  • viermuii
  • viermuisem
a II-a (tu)
  • viermuiești
 (să)
  • viermuiești
  • viermuiai
  • viermuiși
  • viermuiseși
a III-a (el, ea)
  • viermuiește
 (să)
  • viermuiască
  • viermuia
  • viermui
  • viermuise
plural I (noi)
  • viermuim
 (să)
  • viermuim
  • viermuiam
  • viermuirăm
  • viermuiserăm
  • viermuisem
a II-a (voi)
  • viermuiți
 (să)
  • viermuiți
  • viermuiați
  • viermuirăți
  • viermuiserăți
  • viermuiseți
a III-a (ei, ele)
  • viermuiesc
 (să)
  • viermuiască
  • viermuiau
  • viermuiră
  • viermuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viermui, viermuiescverb

  • 1. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: foi fojgăi forfoti foșni furnica mișuna roi
    • format_quote În patru sute de curți viermuiesc atîția copii, de nu știu ce-o să mai fie. SADOVEANU, P. M. 199. DLRLC
    • format_quote În lumina roșie oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote prin metonimie În vale viermuiesc turbanele. VLAHUȚĂ, R. P. 24. DLRLC
    • format_quote figurat Poetul cu mare talent și varietate ne-a făcut să vedem viermuind și încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor. ODOBESCU, S. II 533. DLRLC
etimologie:
  • Vierme + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.