vizitat, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: vizita] 1 (Înv; d. persoane) Care a primit vizita¹ (1) cuiva (acasă). 2 (Înv; d. persoane) Care a avut (acasă) o întrevedere cu cineva. 3 (D. țări, localități, obiective culturale sau turistice etc.) Care este cunoscut în urma unei vizite¹ (16).

vizita vt [At: IORGOVICI, O. 40/20 / V: ~tez, (îvr) vizit / Cj și: 3 (îvr) să vizite / E: lat visitare, fr visiter] 1 A merge (acasă) la cineva (din prietenie, din curtoazie, din obligație etc.) cu scopul unei întrevederi Si: (înv) a vizitarisi (1). 2 vt (C. i. bolnavi) A consulta, prin deplasare la domiciliul bolnavului sau în saloanele unui spital (pentru stabilirea diagnosticului, pentru indicarea tratamentului etc.) Si: a vizitarisi (2). 3 A merge (în grup) într-o țară, într-o localitate, la un obiectiv cultural sau turistic etc. cu scopul de a cunoaște, de a se informa, de a se relaxa etc. Si: (înv) a vizitarisi (3). 4 (Înv) A frecventa (cursurile unei școli). 5 (Fig; d. animale, păsări etc.) A veni (des) într-un anumit loc. 6 (Îvr; pex; d. vehicule) A trece printr-un anumit loc. 7 (C. i. imobile, instituții etc.) A efectua un control (prin deplasare la fața locului) Si: a inspecta, a vizitarisi (4). 8 A controla (o navă străină). 9 (Înv) A examina (cu atenție și în detaliu).

vizita vb. I. tr. 1 A merge acasă la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. Ai să-mi indici pe cine să vizitez, cu cine să vorbesc și ce să cer (ARGH.). ◊ (refl. recipr.) Nu mai sînt în relații bune, nu se mai vizitează. ♦ (despre medici) A face un examen medical unui pacient. 2 (compl. indică localități, muzee, obiective etc.) A se duce, a merge (în grup) să vadă, să cunoască. Grupul nostru a vizitat toate muzeele din oraș. 3 A merge la fața locului pentru a inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție, făcînd o descindere la fața locului. Porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. visiter, lat., it. visitare.

VIZITA, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva acasă pentru a-l vedea; a se duce în vizită, a face cuiva vizită. M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456. ◊ (În contexte figurate) Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127. 2. A se duce să vadă, să cerceteze, să cunoască la fața locului (o localitate, un muzeu etc.); a parcurge examinînd, cercetînd. Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319. De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56. De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Fig. Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63. 3. A controla, a inspecta. Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260. ♦ A cerceta, a examina cu atenție. Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.

VIZITA vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcînd o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].

VIZITA vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc. (< fr. visiter, lat. visitare)

A VIZITA ~ez tranz. A vedea, făcând o vizită. /<fr. visiter, lat. visitare

vizità v. 1. a se duce la cineva să-l vază din politeță, din datorie: a vizita pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge să vază de curiozitate: a vizita un muzeu; 3. a cerceta cu de amăruntul: a vizita o școală.

*vizitéz v. tr. (lat. vísito, -áre, fr. visiter). Intru ca să văd ca prieten, ca medic, ca inspector saŭ de curiozitate: a vizita un prieten, medicu îșĭ vizitează bolnaviĭ, comandantu vasuluĭ beligerant trimese o barcă cu un ofițer ca să viziteze vasu nostru, străiniĭ vizitează Elveția.

vizita vb., ind. prez. 1 sg. vizitez, 3 sg. și pl. vizitează

VIZITA vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)

VIZITA vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămînă.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)

vizita, vizitez v. t. (intl.) a sparge o locuință în absența locatarilor.