VOALA, voalez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu un voal (1); a ascunde, a masca; fig. a înșela aparențele. ◊ Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦ Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului (2); a se înnegri. – Din fr. voiler.

voala [At: ALEXI, W. / P: vo-a~ / Pzi: ~lez / E: fr voiler] 1 vt A acoperi cu un voal (1) Si: a ascunde (3), a masca. 2 (Fig) A înșela aparențele. 3 vr (Rar) A-și pune un voal (2). 4 vr (D. voce, sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea Si: a se estompa. 5 vr (D. materiale fotografice) A se deprecia din cauza voalului (8).

voala vb. I. 1 tr. A acoperi cu un voal. ◊ (refl.) Se voalează înainte de a pleca. ♦ Fig. A ascunde, a umbri, a masca. Luminată de doi ochi albaștri, voalați de melancolie (PER.). ♦ Fig. A înșela aparențele. II refl. 1 (despre sunete, voce) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2 (despre materiale fotografice) A se deteriora, a se deprecia, a se strica din cauza venirii în contact cu lumina, a unei greșeli de fabricație sau a folosirii unui revelator de calitate inferioară; a se înnegri. 3 (despre piese de lemn sau de metal, despre foi de tablă etc.) A se deforma, a nu mai fi plană. • prez.ind. -ez. /<fr. voiler.

VOALA, voalez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu un voal (1); a ascunde, a masca; fig. a înșela aparențele ◊ Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦ Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului (2); a se înnegri. – Din fr. voiler.

VOALA, voalez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu un voal. Și-a voalat fața. ♦ Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea, a se estompa. 2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a-și pierde însușirile datorită unui voal (2). A pătruns lumina în aparat și s-a voalat filmul.

VOALA vb. I. 1. tr. A acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înșela aparențele. ◊ refl. (Despre voce) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. (refl.) (Despre un material fotografic) A se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. [Pron. vo-a-la. / cf. fr. voiler].

VOALA vb. I. tr. a acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înșela aparențele. II. refl. 1. (despre voce) a-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. (despre un material fotografic) a se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. 3. (despre o piesă de lemn sau de metal, o foaie de tablă etc.) a se deforma, a nu mai fi plană. (< fr. voiler)

A VOALA ~ez tranz. 1) A acoperi cu un voal. 2) fig. A ascunde vederii; a masca; a camufla. [Sil. voa-] /<fr. voiler

A SE VOALA mă ~ez intranz. 1) (despre voce sau sunete) A pierde claritatea și sonoritatea; a deveni mai puțin intens; a se atenua; a slăbi; a se estompa. 2) (despre un material fotografic) A se înnegri, venind în contact cu lumina. /<fr. voiler

voala (a ~) (desp. voa-) vb., ind. prez. 1 sg. voalez, 3 voalează; conj. prez. 1 sg. să voalez, 3 să voaleze

voala (a ~) (voa-) vb., ind. prez. 3 voalează

voala vb. (sil. voa-), ind. prez. 1 sg. voalez, 3 sg. și pl. voalează

voalez.

VOALA vb. 1. v. ascunde. 2. v. împăienjeni. 3. (FOTO) a se înnegri. (Filmul s-a ~.) 4. a se estompa. (Vocea i s-a ~.)

VOALA vb. 1. a ascunde, a masca. (Norii ~ lumina soarelui.) 2. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.) 3. (FOTO) a se înnegri. (Filmul s-a ~.) 4. a se estompa. (Vocea i s-a ~.)

A voala ≠ a releva, a reliefa, a vădi