voalat, ~ă a [At: ALEXI, W. / P: vo-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: voala] 1 Care este acoperit cu un voal (1) Si: ascuns² (3), mascat. 2 (Fig) Care înșală aparențele. 3 Care are aspectul unui voal (1). 4 Care poartă voal (2). 5 (Iuz; îs) Damă ~ă Doamnă (care purta din discreție voal și) care intervenea pentru afaceri (în ministere sau în alte instituții publice). 6 (D. voce, sunete) Care și-a pierdut sonoritatea și limpezimea Si: estompat, stins. 7 (D. negative fotografice) Degradat prin producerea unui voal (8).

voalat, -ă adj. 1 Care poartă un voal, care este acoperit cu un voal. ♦ Fig. Care este ascuns, umbrit, ferit 2 Fig. Care este obscur, disimulat, înșelînd aparențele. Deși utilizează un stil voit voalat, raportul este obligat să recunoască existența unui puternic curent de opinie (PER.). 3 (despre sunete, voce etc.) Care este lipsit de sonoritate și claritate; estompat, stins, surd. O opri vocea voalată a țigăncii, gîtuită de șoapte (PRED.). 4 (despre negative fotografice) Care este degradat prin producerea unui voal; înnegrit. • pl. -ți, -te. /<fr. voilé.

VOALAT, -Ă, voalați, -te, adj. Acoperit cu un voal; fig. ascuns, mascat, umbrit; (despre voci, sunete) estompat. Nu i s-a schimbat nici expresia copilărească a feței, nici mișcările naive și repezi, nici glasul încet și voalat. IBRĂILEANU, A. 35. ♦ (Despre negative fotografice) Degradat prin producerea unui voal (2); stricat.

VOALAT, -Ă adj. (Despre voce) Estompat, stins, surd. ♦ (adv.) Înșelînd aparențele, pe departe, pe ocolite. [Pron. vo-a-. / < voala].

VOALAT, -Ă adj. 1. care poartă un voal, acoperit cu un voal. 2. (și adv.) obscur, disimulat, înșelând aparențele. 3. (despre voce, sunete) estompat, stins, surd. (< fr. voilé)

VOALAT adj. 1. v. împăienjenit. 2. (FOTO) înnegrit. (Clișeu ~.) 3. estompat. (Voce ~.)

VOALAT adj. 1. (FOTO) înnegrit. (Clișeu ~.) 2. estompat. (Voce ~.)