vrăjitorie sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: vrăjitor + -ie] 1 Vrajă (1). 2 Magie. 3 (Pop) Farmec (2). 4 (Pop) Descântec (1). 5 (Atp) Capacitate de a face rău sau de a vindeca prin intermediul procedeelor și al ritualurilor magice, proprie unui individ dintr-o comunitate.

vrăjitorie s.f. 1 Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. Vrăjitoria îi era ca o înaltă boierie plină de îndatoriri (VOIC.). 2 (mai ales la pl.) Vrajă. Se zice că vracii și călugării lor posedă reminiscențe din știința pierdută a Atlanților, păstrată în tradiții obscure, descîntece, vrăjitorii (VIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vrăjitor + -ie.

VRĂJITORIE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicire a celui care face vrăji; fermecătorie, vrajă. V. magie. Era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedese la știința fermecelor și la meșteșugul vrăjitoriei. CARAGIALE, O. III 57. Poate vro fărmecătoare... să mă lege-n turnul negru cu a ei vrăjitorie. NEGRUZZI, S. II 60.

VRĂJITORIE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie. 2) Ocupația de vrăjitor; fermecătorie. [G.-D. vrăjitoriei] /vrăjitor + suf. ~ie

vrăjitoríe f. Fărmăcătorie, magie.

vrăjitorie s. f., art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei; pl. vrăjitorii, art. vrăjitoriile (desp. -ri-i-)

vrăjitorie s. f., art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei; pl. vrăjitorii, art. vrăjitoriile

vrăjitorie s. f., art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei; pl. vrăjitorii, art. vrăjitoriile

VRĂJITORIE s. v. vrajă.

VRĂJITORIE s. descîntec, farmec, magie, vrajă, (pop.) descîntătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legămînt, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, rîvnă, rîvnitură, solomonărie. (A practica ~.)

VRĂJITORIE. Subst. Vrăjitorie, vrajă, vrăjire (rar), vrăjitură (pop.), boscoană (reg.), farmazonie (pop.), maleficiu (livr.), farmec, fermecare, fermecătorie (pop.), solomonie (pop.), solomonire (pop.), descîntec, descîntătură, descîntat, obroceală, șișcărie (reg.); magie, exorcism, taumaturgie. Fermecătură. Sortilegiu. Vrăjitor, vraci (pop.), solomonar (pop.), farmazon (pop.), fermecător, descîntător; mag, magician, exorcist, taumaturg. Vrăjitoare, vrăjitoreasă, vrăciță (înv. și arh.), farmazoană (pop.), fermecătoare, descîntătoare, baborniță, meștereasă (rar), meșteriță (pop.), năzdrăvană, șișcă (reg.), vidmă (reg.), zîrnoaică (reg.); magiciană. Adj. Vrăjit, fermecat. Vrăjitor, fermecător (pop.), descîntător. Vrăjitoresc, de vrăjitor; magic, exorcist. Vb. A face vrăji, a vrăji, a lega, a bosconi (reg.), a fermeca, a face farmece, a pune cuiva ulcica, a-i face cuiva cu ulcica, a solomoni (pop.), a descînta, a obroci. V. prezicerea viitorului.