18 definiții pentru vrednicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREDNICIE, vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.

vrednicie sf [At: BIBLIA (1688), [prefață] 7/37 / V: (îvr) verd~, verni~, (reg) vreni~ / Pl: ~ii / E: vrednic + -ie] 1 (Înv) Atitudine demnă. 3 (Înv) Respect. 4 (Înv) Pricepere. 5 (Înv) Îndreptățire de a primi ceva ca răsplată pentru ceea ce face, ceea ce reprezintă. 6 (Înv; lpl) Faptă care merită răsplată. 7 (Îvr; urmat de un aps) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt Si: excelență, înălțime. 8 (Înv) Faptă sau acțiune în temeiul căreia i se acordă cuiva încrederea (deplină). 9 Competență într-un domeniu de activitate Si: destoinicie (5). 10-11 Vitejie (2-3). 12 (Lpl) Faptă vitejească. 13 (Înv) Calitatea de a produce efectul așteptat Si: eficacitate (1). 14 (Înv) Ceea ce determină sau reprezintă esența, valoarea a ceva. 15 Rapiditate și eficiență la lucru Si: hărnicie (1). 16 Îndemânare (la lucru). 17 (Înv) Treaptă într-o ierarhie. 18 (Înv) Funcție (înaltă). 19 (Înv) Rang (înalt).

vrednicie s.f. 1 Calitatea de a fi vrednic. În ce mai stă vrednicia mea de creștin și de preot? (GAL.). 2 Ceea ce face ca cineva să merite ceva; (de obicei la pl.) faptă merituoasă, vrednică de laudă, de stimă, de răsplată. Cununa ce-am în mînă... E preț al vredniciei, ea nu e moștenită (HEL.). 3 Destoinicie. Vrednicia ta, Făt-Frumos, te-a scăpat și de ocară și de moarte (ISP.). ♦ Vitejie; (de obicei la pl.) faptă vitejească. Ne așteptăm de la el la mari fapte de vrednicie (CĂL.). 4 Hărnicie, îndemînare; pricepere. Era o mîndreță de om, vestit pe toată valea Similei de cinste și de vrednicie (VLAH.). 5 (înv.) Treaptă într-o ierarhie; demnitate. Rădicarea cneazului... la vrednicia de mare canțelar (C. NEGR.). • pl. -cii. g.-d. -iei. /vrednic + -ie.

VREDNICIE, vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv. și arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.

VREDNICIE, (2) vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemînare (la lucru). Era o mîndreță de om, vestit pe toată valea Similei de cinste și de vrednicie. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. Se dusese veste în lume de vrednicia ei. ISPIRESCU, L. 347. Mă uit la acea fată... Cîtă vrednicie are la lucru. ȘEZ. I 262. ♦ Capacitate, pricepere, destoinicie. Cei doi tovarăși înțeleseră lămurit că leahul dorește să le arate vrednicia eretelui. SADOVEANU O. VII 82. Bunul părinte... atribuind știința mea la vrednicia învățătorului, porunci să cumpere cinci coți postav... pre care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. Mama... m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. CREANGĂ, A. 61. ♦ Iscusință în luptă, în războaie; vitejie. Noi n-am uitat, căpitane. Tudore, vrednicia ta și am credință că la nevoie vei ști să-ți pui pieptul iar. SADOVEANU, O. VII 109. Ostași!... sînt mulțămit de voi!... V-ați purtat cu. vrednicie la luptă! ALECSANDRI, T. II 15.Cinste. Cununia însă vom face-o tocmai după crăciun ca să ne putem înfățișa. cu vrednicie. REBREANU, R. I 31. ♦ (Învechit și arhaizant) Demnitate (2). Rădicarea cneazului Cerchescoi la vrednicia de mare canțelar... făcu pre Cantemir a se lăsa. NEGRUZZI, S. II 152.

VREDNICIE ~i f. 1) Caracter vrednic; pricepere și îndemânare la lucru. 2) Stare de om vrednic. 3) înv. Treaptă într-o ierahie; rang. [G.-D. vredniciei] /vrednic + suf. ~ie

vrednicíe f. (d. vrednic). Capacitate (Rar). Hărnicie. Demnitate: a te purta cu vrednicie. – Și vreĭn- (est) și vren- (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrednicie s. f., art. vrednicia, g.-d. art. vredniciei; pl. vrednicii, art. vredniciile (desp. -ci-i-)

vrednicie s. f., art. vrednicia, g.-d. art. vredniciei; pl. vrednicii, art. vredniciile

vrednicie s. f., art. vrednicia, g.-d. art. vredniciei; pl. vrednicii, art. vredniciile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VREDNICIE s. v. demnitate, merit, poziție, rang, treaptă, valoare.

VREDNICIE s. 1. v. hărnicie. 2. v. capacitate.

VREDNICIE s. 1. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, străduință, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.) 2. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.)

vrednicie s. v. DEMNITATE. MERIT. POZIȚIE. RANG. TREAPTĂ. VALOARE.

Intrare: vrednicie
vrednicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrednicie
  • vrednicia
plural
  • vrednicii
  • vredniciile
genitiv-dativ singular
  • vrednicii
  • vredniciei
plural
  • vrednicii
  • vredniciilor
vocativ singular
plural
verdnicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vrenicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vernicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrednicie, vredniciisubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi vrednic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era o mîndreță de om, vestit pe toată valea Similei de cinste și de vrednicie. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. DLRLC
    • format_quote Se dusese veste în lume de vrednicia ei. ISPIRESCU, L. 347. DLRLC
    • format_quote Mă uit la acea fată... Cîtă vrednicie are la lucru. ȘEZ. I 262. DLRLC
    • format_quote Cei doi tovarăși înțeleseră lămurit că leahul dorește să le arate vrednicia eretelui. SADOVEANU O. VII 82. DLRLC
    • format_quote Bunul părinte... atribuind știința mea la vrednicia învățătorului, porunci să cumpere cinci coți postav... pre care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11. DLRLC
  • 2. Stare de om vrednic. NODEX
  • 3. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mama... m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • 3.1. Iscusință în luptă, în războaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vitejie
      • format_quote Noi n-am uitat, căpitane Tudore, vrednicia ta și am credință că la nevoie vei ști să-ți pui pieptul iar. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
      • format_quote Ostași!... sînt mulțămit de voi!... V-ați purtat cu vrednicie la luptă! ALECSANDRI, T. II 15. DLRLC
  • 4. Cinste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cinste
    • format_quote Cununia însă vom face-o tocmai după crăciun ca să ne putem înfățișa cu vrednicie. REBREANU, R. I 31. DLRLC
    • 4.1. învechit arhaizant Treaptă într-o ierahie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Rădicarea cneazului Cerchescoi la vrednicia de mare canțelar... făcu pre Cantemir a se lăsa. NEGRUZZI, S. II 152. DLRLC
etimologie:
  • Vrednic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.